Tot mai sus

Titlul a fost ales in urma unui sondaj la care au raspuns cei 6 cititori ai acestui blog (impresionant, nu?) care au avut de ales intre titlurile unor melodii referitoare la inaltimi. A castigat Moga.
De mult timp imi doream o iesire ca cea avuta acum cateva zile. Ocazia s-a ivit, asa ca doar vremea putea sa ne mai puna piedica.
Asadar, Transalpina cea proaspat asfaltata era obiectivul si dis-de-dimineata ne-am luat talpasita din capitala pe binecunoscuta A1. Dupa o scurta escala la Rimnic (Valcea, nu Sarat) de unde am imbarcat doi vechi amici de calatorie, Laura si Victor (La multi ani!), ne-am continuat drumul pana la primele obiective  incluse in periplul nostru de sfarsit de saptamana: Polovragi si Pestera Muierilor.
Scurta pauza de la Polovragi a fost destinata manastirii, iar la pestera aflata la intrarea in Cheile Oltetului n-am mai apucat sa intram pentru ca ar fi trebuit sa asteptam prea mult.

Pestera Muierilor in schimb n-a fost ratata, fiind cea mai frumoasa din cate am vazut eu pana in prezent (cealalta fiind Dambovicioara). Destule portiuni in care mi-am amintit cum se face mersul piticului si cam mult  de mers de la iesire inapoi pana la masina lasata la vreun kilometru distanta, in parcare, dar a meritat 100%.

Dupa alte cateva zeci de minute de mers, am ajuns si in partea cea mai frumoasa a calatoriei: Transalpina. Porneste de la Novaci si urca destul de abrupt spre Novaci si mai sus in Parang, culminand cu altitudinea maxima de peste 2100 de metri in pasul Urdele. Desi nu exista inca parapeti, acest drum este intr-o stare excelenta (deocamdata), din fericire (usureaza accesul intr-o zona superba) sau din pacate (ajung prin zona destule specimene care ar trebui sa stea in cusca).

Mergand in continuare spre nord, am inceput sa coboram, iar la Obarsia Lotrului am parasit soseaua care merge spre Sebes si n-em indreptat catre valea Oltului cu opriri la Vidra (superb peisaj, dar sinistru mai arata hotelurile abandonate) si Voineasa ca sa mancam. Nu-mi sta in obisnuinta, dar NU va recomand sa mancati la  restaurantul hotelului Zan. Desi pastravii se zbateau veseli in toate apele din apropiere, pretul unei portii era ca si cum ar fi fost adusi de la mii de kilometri sau era special adaptat la bolizii din parcare intre care Sandelul si-a gasit timid un locsor.

Seara ne-a gasit la o scurta plimbare prin Zavoiul valcean si apoi la odihna in Ostroveni, punand la cale ce urma sa facem a doua zi.
Auzind impresii destul de frumoase, pe la orele pranzului am plecat catre Cabana Cozia. Undeva pe la Calimanesti se traverseaza Oltul si, dupa ce se trece prin cateva sate, drumul forestier porneste catre inaltimi. Desi pe alocuri este destul de accidentat si trebuie parcurs cu atentie, ajungi fara probleme cu orice masina obisnuita la 1500 de metri pentru a admira panorama superba ce se deschide peste valea "fluviului sacru oltenesc", dar si spre creasta Fagarasului.

Pentru ca a doua zi era luni si trebuia sa revenim si la sursele multinationale de finantare (a se citi locuri de munca), spre seara ne-am intors fara prea multa tragere de inima spre casa. Aglomeratie mare pe autostrada si multi soferi inconstienti care au impresia ca pot face la 130 km/h manevre pe care le fac atunci cand merg cu viteza melcului prin intersectia de la Razoare.
Traseul a fost asta:

View Larger Map

Sa revenim la titlu.

Guess Who & Moga - Tot mai sus

Numai respect.