Lauda de sine...

....stiu, nu miroase a bine, insa e cazul sa mentionez ca cei de la FIFA au facut aceeasi observatie majora ca si mine intr-o postare anterioara atunci cand au tras concluziile despre mondialul african: a fost triumful asezarii 4-2-3-1.

Conform Zonal Marking care citeaza Raportul FIFA WC 2010, printre altele, s-au tras urmatoarele concluzii:
1. Asezarea castigatoare: 4-2-3-1
2. Desi au ales 4-2-3-1, multe echipe au aplicat variatiuni ale temei alese.
3. Cu mici exceptii, au avut succes formulele aplicate astfel din timp, nu imediat in apropierea turneului final.
4. Echipele care au putut sa-si schimbe strategia din mers au avut succes.
5. Impotriva echipelor cu aparari supraaglomerate, ai nevoie de jucatori deosebiti pentru a putea crea spatii si ocazii de gol.
6. 31 de goluri au fost marcate dupa pase in spatele apararii
venite de la mijlocasii centrali.
7. Echipele de succes au putut sa aplice cu acuratete si lectia contraatacului, pasele de calitate si viteza executiei fiind cheia.
8. Apararea zonala a fost aplicata in majoritatea cazurilor cu fundasi solizi ajutati de coechipieri agili.
9. Presingul in terenul advers aplicat de echipe precum Spania, Argentina, Brazilia, Paraguay sau Chile.
10. Tatonarea in detrimentul atacarii adversarilor a ajutat multe aparari.
11. In 46 din 64 de meciuri, echipa care a deschis scorul a si castigat. Doar in 4 meciuri echipa care a incasat primul gol a fost in stare sa revina.
12. Coeziunea. Echipele ajunse in fazele superioare au reusit sa se completeze atat pe atac cat si pe aparare.
13. Tehnica desavarsita, pasele precise si agresivitatea, in sens bun au fost calitatile individuale si de echipa cele mai intalnite la echipe ca Spania, Olanda sau Uruguay.
14. Calitatea foarte buna a rezervelor a ajutat in multe situatii echipele ajunse in situatii limita. Astfel, Spania a folosit 20 din cei 23 de jucatori, doar un jucator de camp ramanand tot timpul pe banca.

Triumful unei asezari

Spania a castigat Cupa Mondiala, dar deja asta nu mai e o noutate.
Ceea ce vreau sa subliniez este insa ca in Africa de Sud (ca de altfel si in alte competitii majore) s-a ajuns la apogeul unei asezari care pana de curand era considerata "fricoasa": 4-2-3-1

Astfel, din primele 4 echipe din lume, doar Uruguay-ul a iesit din sablon, desi, daca tinem cont ca Forlan se retragea adesea, s-au apropiat si ei cat de cat de asezarea asta.
Pe de alta parte, n-a fost suficient sa alegi sa joci asa. A fost nevoie sa ai si un antrenor care sa gandeasca si sa stie ce sa le ceara. In aceasta situatie se poate incadra Brazilia lui Dunga. Desi aveau material de lucru, sud-americanii n-au reusit sa razbata, jocul prea individualist fiind probabil principala cauza.

Nu dati banii pe prostii, luati poze la copii