Sper sa-mi schimb parerea pana la finala, dar pana acum competitia din tara lui Nelson Mandela a fost una dintre cele mai nereusite din cate am vazut (din '90 incoace).
De ce?
1. Din cauza vuvuzelelor. Nu poti sa invoci o traditie ca sa strici atmosfera mondialului. La toate meciurile se aude un zumzait precum cel de albine si nici macar inscriere vreunui gol nu deranjeaza roiul. Fara urale, fara cantece, fara valuri in tribune.
2. Marile echipe europene au venit destul de obosite si, cu cateva exceptii, au dezamagit. De profitat au avut cel mai mult sud-americanii care au avansat in grup in optimi (la aceasta ora a mai ramas sa se califice Chile, dar au sanse bune si ei). A.
3. Pentru prima data tara gazda nu a trecut de grupe. Aici se vede ca trendul FIFA de a duce marile competitii in toate colturile lumii nu face bine. In ritmul asta, o sa ajungem sa vedem Cupa Mondiala din Barbados, Seychelles sau Papua Noua Guinee. Aceeasi situatie si la repartitia locurilor pe continente. Nu sunt rasist, dar s-a vazut clar ca doar Ghana, Coreea de Sud si Japonia pot tine cat de cat pasul cu Europa si America.
4. Violenta. Aici nu pot sa fiu corect 100% pentru ca nu sunt acolo. Daca ma iau, insa, dupa relatarile reporterilor, Africa de Sud nu prea e o tara sigura in care sa mergi sa-ti sustii tara si sa te simti bine.
5. Romania nu e prezenta, dar asta nu mai e o noutate de ceva timp. Stiti cate puncte au facut la Mondial Franta si Serbia (calificate din grupa noastra)? Raspuns final: 4.
Voi reveni cu alte pareri in jurul finalei, daca nu-mi va atrage atentia altceva pana atunci. Se apropie insa cu pasi mari TDF 2010 care s-ar putea sa ia o felie din interesul meu sportiv estival.
Numai respect
vineri, 25 iunie 2010
joi, 27 mai 2010
luni, 24 mai 2010
Calatorie in capitala imperiului
nand cont ca incepand de anul acesta avem o minivacanta legala de Rusalii si auzind pareri frumoase de la altii (multumesc Andreea), ultima iesire a avut loc la Veliko Tarnovo, in Bulgaria.
Pe langa recomandari, un alt atu a fost acela ca se afla la doar 180 de km de Bucuresti, putand ajunge in aproximativ 3 ore cu masina. In schimb, una dintre ingrijorari era legata de prognoza care in ultima saptamana ne cam arata ploi si furtuni exact in zilele de vacanta.
View Larger Map
Dorind parca sa intareasca prognozele, plecarea noastra de sambata dimineata a fost insotita de o ploaie torentiala care ne cam taia din optimism, insa, odata cu trecerea peste podul prieteniei de la Giurgiu-Ruse, s-a mai inseninat un pic. Probabil ca norii n-aveau viza de Bulgaria :)
Prima oprire a fost la una dintre manastirile sapate in stanca de la Ivanovo. Aici am avut ocazia sa ne intalnim cu un numeros grup de turisti japonezi care nu prea au confirmat spusele conform carora sunt mari amatori de facut poze, fiind speriati cand le-am aratat aparatul (de productie japoneza, sic) ca sa ne ajute cu o fotografie. Intr-un final si-a dat unul seama si ne-a pozat zicand cu un accent anglo-nipon: ciiiiizzzz :)
Pana la sosirea in Veliko Tarnovo ploaia a disparut definitiv, oferindu-ne ocazia de a vizita orasul fara umbrelele luate preventiv de acasa.
Dupa ce ne-am cazat la micutul, dar cochetul si excelent plasatul Hotel Lucky, am plecat catre cetatea Tsarevets, probabil cea mai mare si bine intretinuta din cate am vazut pana acum, care acum 900 de ani a servit drept centru al Imperiului vlaho-bulgar al Asanestilor.
Dupa o oprire la un restaurant pentru a testa inca un mit (mancarea ieftina si buna - adevarat), am continuat plimbarea prin oras pe stradutele cu iz medieval din zona centrala, impresionante prin cat de bine sunt conservate si prin faptul ca aveai ocazia de a vedea diferiti mestesugari in actiune.
Un alt loc care mi-a atras atentia in mod special a fost monumentul fratilor Asan si Petru situat intr-o zona destul de izolata, dar foarte vizibila turistilor.
Seara, cu un ochi la finala Ligii Campionilor si cu o mana pe Zagorka, am admirat Tsarevets-ul luminat din toate partile.
A doua zi, dupa ce ne-am trezit cu imaginea cetatii la rasarit si am mai dat o tura prin oras...
...am pornit-o spre casa, dar cu mai multe opriri planificate, prima fiind in apropierea orasului, in Arbanassi, un sat vechi avand ca specific faptul ca majoritatea constructiilor sunt din piatra.
Continuand, la vreo 15 km, am ajuns la cascada Hotnitsa, un fel de Canion 7 Scari de la noi , dar nu chiar asa de abrupt si cu scari din lemn. Celor interesati le pot descrie traseul pana acolo.
Avand deja catva timp de mers in ziua respectiva, ni s-a facut foame, iar odata cu oprirea noastra la un restaurant de pe marginea soselei a inceput si o ploaie torentiala care ne-a acompaniat in timp ce savuram o ciorba de burta bulgareasaca si niste mici de-ai lor (dubli ca marime decat cei de pe la Cocosatu). De precizat ca nu aveau meniuri, iar singurul ospatar cu care ne puteam intelege a combinat engleza cu romana pentru a ne scrie cu pixul felurile de mancare si preturile.
Ultima oprire a fost la manastirea Sf Dimitre Basarabov unde, se cunostea apropierea de Romania, putand sa platim o iconita cumparata cu lei.
Cam asta a fost calatoria din minivacanta de Rusalii. Pentru cei interesati sau curiosi, va pot recomanda cu incredere sa vizitati zona Veliko Tarnovo. Se pot gasi obiective de vizitat, cazare, mancare, bautura si distractie ieftine, cam la jumatate fata de cat e pe la noi prin zonele turistice (la restaurant o ciorba de burta costa maxim 4 lei, un fel principal foarte consistent cam 10 lei, iar o bere 3-4 lei), iar cu politia n-am avut probleme (cum povestesc unii, desi sunt destule masini de politie). Ideea e sa respecti regulile, desi sunt un pic exagerate uneori (limitare de viteza la 50 km/h in destule zone unde nu e cazul in afara localitatilor).
Numai respect.
Pe langa recomandari, un alt atu a fost acela ca se afla la doar 180 de km de Bucuresti, putand ajunge in aproximativ 3 ore cu masina. In schimb, una dintre ingrijorari era legata de prognoza care in ultima saptamana ne cam arata ploi si furtuni exact in zilele de vacanta.
View Larger Map
Dorind parca sa intareasca prognozele, plecarea noastra de sambata dimineata a fost insotita de o ploaie torentiala care ne cam taia din optimism, insa, odata cu trecerea peste podul prieteniei de la Giurgiu-Ruse, s-a mai inseninat un pic. Probabil ca norii n-aveau viza de Bulgaria :)
Prima oprire a fost la una dintre manastirile sapate in stanca de la Ivanovo. Aici am avut ocazia sa ne intalnim cu un numeros grup de turisti japonezi care nu prea au confirmat spusele conform carora sunt mari amatori de facut poze, fiind speriati cand le-am aratat aparatul (de productie japoneza, sic) ca sa ne ajute cu o fotografie. Intr-un final si-a dat unul seama si ne-a pozat zicand cu un accent anglo-nipon: ciiiiizzzz :)
Pana la sosirea in Veliko Tarnovo ploaia a disparut definitiv, oferindu-ne ocazia de a vizita orasul fara umbrelele luate preventiv de acasa.
Dupa ce ne-am cazat la micutul, dar cochetul si excelent plasatul Hotel Lucky, am plecat catre cetatea Tsarevets, probabil cea mai mare si bine intretinuta din cate am vazut pana acum, care acum 900 de ani a servit drept centru al Imperiului vlaho-bulgar al Asanestilor.
Dupa o oprire la un restaurant pentru a testa inca un mit (mancarea ieftina si buna - adevarat), am continuat plimbarea prin oras pe stradutele cu iz medieval din zona centrala, impresionante prin cat de bine sunt conservate si prin faptul ca aveai ocazia de a vedea diferiti mestesugari in actiune.
Un alt loc care mi-a atras atentia in mod special a fost monumentul fratilor Asan si Petru situat intr-o zona destul de izolata, dar foarte vizibila turistilor.
Seara, cu un ochi la finala Ligii Campionilor si cu o mana pe Zagorka, am admirat Tsarevets-ul luminat din toate partile.
A doua zi, dupa ce ne-am trezit cu imaginea cetatii la rasarit si am mai dat o tura prin oras...
...am pornit-o spre casa, dar cu mai multe opriri planificate, prima fiind in apropierea orasului, in Arbanassi, un sat vechi avand ca specific faptul ca majoritatea constructiilor sunt din piatra.
Continuand, la vreo 15 km, am ajuns la cascada Hotnitsa, un fel de Canion 7 Scari de la noi , dar nu chiar asa de abrupt si cu scari din lemn. Celor interesati le pot descrie traseul pana acolo.
Avand deja catva timp de mers in ziua respectiva, ni s-a facut foame, iar odata cu oprirea noastra la un restaurant de pe marginea soselei a inceput si o ploaie torentiala care ne-a acompaniat in timp ce savuram o ciorba de burta bulgareasaca si niste mici de-ai lor (dubli ca marime decat cei de pe la Cocosatu). De precizat ca nu aveau meniuri, iar singurul ospatar cu care ne puteam intelege a combinat engleza cu romana pentru a ne scrie cu pixul felurile de mancare si preturile.
Ultima oprire a fost la manastirea Sf Dimitre Basarabov unde, se cunostea apropierea de Romania, putand sa platim o iconita cumparata cu lei.
Cam asta a fost calatoria din minivacanta de Rusalii. Pentru cei interesati sau curiosi, va pot recomanda cu incredere sa vizitati zona Veliko Tarnovo. Se pot gasi obiective de vizitat, cazare, mancare, bautura si distractie ieftine, cam la jumatate fata de cat e pe la noi prin zonele turistice (la restaurant o ciorba de burta costa maxim 4 lei, un fel principal foarte consistent cam 10 lei, iar o bere 3-4 lei), iar cu politia n-am avut probleme (cum povestesc unii, desi sunt destule masini de politie). Ideea e sa respecti regulile, desi sunt un pic exagerate uneori (limitare de viteza la 50 km/h in destule zone unde nu e cazul in afara localitatilor).
Numai respect.
duminică, 2 mai 2010
Unu Mai linistit
Dupa ce, in mai multi ani 1 Mai era prilejul iesirilor macar pana pe litoral, Ziua Muncii din 2010 ne-a prins mai pe langa locurile natale.
Asadar, dupa ce am auzit cateva vorbe frumoase inainte, am dat o tura pana la Balta Alba. Nu e vorba de cunoscutul cartier din Bucuresti, ci de o veche statiune balneoclimaterica din Baragan, undeva intre Rimnicu Sarat si Braila.
View Larger Map
Dupa ce multi ani a ramas in paragina, de ceva timp zona a fost reabilitata si arata binisor (cazare, restaurant, plaja, piscina, terenuri de sport), singura hiba fiind manelele care rasunau in boxe (in contrast cu un grup de motociclisti pasnici cu aer de vamaioti).
Regia, imaginile va rog:
Pe de alta parte, urmatoarele poze va dezvaluie deosebitele calitati cu care i-as umili pe Messi sau Ronaldinho (observat ultimul racnet de ghete):
...pui de capra...a.k.a. iezi:
...si un apus de soare la Oreavu:
Numai respect.
Asadar, dupa ce am auzit cateva vorbe frumoase inainte, am dat o tura pana la Balta Alba. Nu e vorba de cunoscutul cartier din Bucuresti, ci de o veche statiune balneoclimaterica din Baragan, undeva intre Rimnicu Sarat si Braila.
View Larger Map
Dupa ce multi ani a ramas in paragina, de ceva timp zona a fost reabilitata si arata binisor (cazare, restaurant, plaja, piscina, terenuri de sport), singura hiba fiind manelele care rasunau in boxe (in contrast cu un grup de motociclisti pasnici cu aer de vamaioti).
Regia, imaginile va rog:
Pe de alta parte, urmatoarele poze va dezvaluie deosebitele calitati cu care i-as umili pe Messi sau Ronaldinho (observat ultimul racnet de ghete):
...pui de capra...a.k.a. iezi:
...si un apus de soare la Oreavu:
Numai respect.
luni, 19 aprilie 2010
luni, 12 aprilie 2010
(Auto)golgeter
Fiind specialist in domeniu, va dedic filmuletele urmatoare (in primul rand pentru Scazi si HaiHui, camarazi de suferinta):
Numai respect
Numai respect
joi, 8 aprilie 2010
PASTEti FERICITi!
Fara sa-mi dau seama a trecut si Pastele 2010.
Nu va zic despre cat am mancat si baut pentru ca probabil banuiti, asa ca o sa va prezint cateva poze si un filmulet din locurile prin care am pe-trecut: acasa, gratarul de la "iarba verde", vulcanii noroiosi si manastirea Ratesti.
Numai respect
Nu va zic despre cat am mancat si baut pentru ca probabil banuiti, asa ca o sa va prezint cateva poze si un filmulet din locurile prin care am pe-trecut: acasa, gratarul de la "iarba verde", vulcanii noroiosi si manastirea Ratesti.
Numai respect
Abonați-vă la:
Postări (Atom)