Dan Puric

Singura legatura a acestui om minunat cu tema mea este locul nasterii. Dan-Liviu Puric a venit pe lume la 12 februarie 1959 la Nehoiu.

Din cunostintele mele, doar locul de bastina ramane buzoian. Odata cu studiile se muta la Bucuresti, unde termina Liceul de Arte „Nicolae Tonitza” si mai apoi Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica la clasa "Bibanului" Dem Radulescu.
Primul teatru la care a activat a fost cel din Botosani, venind apoi la TNB unde a avut roluri printre care:

• Ion Anapoda - "Idolul şi Ion Anapoda" de G.M. Zamfirescu, regia Ion Cojar, (2006)
• Don Quijote - "Don Quijote" după Miguel de Cervantes, scenariu şi regie proprii, (2005)
• "Vis" - One man show, scenariu şi regie proprii, (2005)
• Agamiţă Dandanache - "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Grigore Gonţa, (2003)
• Rică Venturiano - "O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale, regia Felix Alexa, (2002)
• Revizorul - "Revizorul" de Nikolai Vasilievici Gogol, regia Serghei Cerkasski, (2002)
• "Urmuz" - one man show după Urmuz, regia Cătălina Buzoianu, (1992)
• Arlechino - "Jocul dragostei şi al întâmplării" de Pierre de Marivaux, regia Felix Alexa, (2001)
• Eminescu - "Şi mai potoliţi-l pe Eminescu" de Cristian Tiberiu Popescu, regia Grigore Gonţa, (2000)
• Brânzovenescu - "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Alexandru Tocilescu, (2000)
• Doctor Sanderson - "Harvey" de Mary Chase, regia Tudor Mărăscu, (1994)
• Jack Absolutul - "Rivalii" de Richard Sheridan, regia Horea Popescu, (1993)
• "Jocul" (one man show), autor şi regia Traian Ailenei, (1991)
• Sir Andrew Aguecheek - "Noaptea regilor" de William Shakespeare, regia Andrei Şerban, (1991)
• Primăvara bobocilor - regia Mircea Mureşan, (1985)

De asemenea a fost regizor in alte cateva zeci de spectacole de teatru, dar si film. Spectacolele sale - Toujours l'amour, Made in Romania, Costumele, Don Quijote - au cutreierat lumea. În film, a jucat rolul principal în coproducţia româno-sârbă Broken Youth, regia Maria Marek dar şi în productii pentru Televiziunea din Lausanne.
In prezent doua dintre preocuparile sale cele mai importante sunt Asociatia Passe-Partout D.P. (o trupa de actori tineri condusa chiar de el) si pantomima.

Arta teatrala nu este singura in care exceleaza ARTISTUL Dan Puric, acesta publicand si cateva volume de scrieri pana in prezent. Dintre temele abordate cel mai des evidentiez identitatea nationala, credinta si om. Doua dintre cele mai interesante volume sunt "Cine Suntem" (2008) si "Despre omul frumos"(2009).
Un pasaj care trebuie sa ne puna pe ganduri este urmatorul:

“Antrenamentul de uitare la care este supus poporul roman, astazi, face ca gandirea si inima sa se roteasca pe loc si, din aceasta rotire in gol, paradoxal, o data cu trecutul, dispare si viitorul. El, omul de azi, pedaleaza zadarnic intr-un prezent continuu. A locui cu fiinta doar intr-o dimensiune a timpului – si aceea distorsionata – inseamna moartea lenta, dar sigura a identitatii” - spune Dan Puric în cartea sa.”Cine suntem”

Numai respect
Multumiri surselor de informatii: www.danpuric.ro, Asociatia Passe-Partout D.P., Wikipedia, Youtube

Vali Sterian

Da, multi dintre voi v-ati dat seama. Voi vorbi sau, mai bine zis, voi aduna si pune cap la cap lucruri importante despre personalitati ale Rimnicului si Buzaului.
Incep cu un om destul de controversat in anii din urma: VALERIU STERIAN

S-a nascut pe 21 septembrie 1952 (deci, e tot fecioara ca si subsemnatul) in satul Stiubei unde tatal sau era invatator, urmand ca in 1955 sa se mute cu familia in alt sat "riveran" Rimnicului, Puiesti.
In 1960 se stabilesc in urbea Rimnicului Sarat, unde urmeaza scoala primara si liceul in timpul caruia isi face debutul muzical cu formatia "Copiii florilor".
Dupa ce la un concurs al liceelor a cantat cateva piese ale Beatles-ilor, a ajuns sa fie exmatriculat pe motiv ca "noi nu facem educaţie aşa". Atunci a fost primul moment in care, inchis in camera sa, a izbucnit: "Vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni!".
Urmeaza apoi Facultatea de Psihologie la Bucuresti, ajungand sa cunoasca consacrarea in Cenaclul Flacara si Compania de Sunet.
Revolutia (sau ce a fost aia) din '89 l-a prins pe baricade, convins ca lupta pentru niste idealuri demne.
Periada postdecembrista a marcat aparitia a cateva dintre cele mai cunoscute melodii ale artistului, toate marcate de spiritul sau protestant.
Cele mai cunoscute au fost: Nopti, Vino Doamne! si Ruga, aparute imediat dupa 1990, iar in 1993 deschide un studio de inregistrari (B'Inişor) urmand sa colaboreze cu Alexandru Andrieş, Nicu Alifantis sau Doru Stănculescu.

Alaturi de Lucia (psiholog de profesie) a avut un fiu, Oliver, bateristul actual al trupei Voltaj, iar o strada din Rimnicu Sarat ii poarta numele. Tatal sau locuieste si acum in Rimnic, avand 83 de ani.
Sfarsitul nu l-a avut precum ar fi meritat. Fiind gasit vinovat intr-un accident rutier, in 1999 a fost arestat, iar un an mai tarziu moare rapus de boala.
„Valeriu Sterian era un profesionist, tot ce-ţi puteai dori in materie de cunoştinţe muzicale; a cântat alături de Joan Baez. Promova tinerele talente, dar era şi un iubitor de manifest, de protest.” (Lucia Sterian)
Multumiri surselor: Wikipedia, Jurnalul National, Youtube.

Oameni si locuri

Stiti ce au in comun George Emil Palade, Valeriu Sterian, Mariana Bitang, Dan Puric, Benone Sinulescu, Adrian Porumboiu, Vasile Voiculescu, Grigore Gheba, Mihaela Runceanu, Petre Antonescu, Laurentiu Cazan, Ion Baiesu, Sarata Monteoru, vulcanii noroiosi, cel mai inalt brad din Europa, chihlimbarul de Colti, manastirea Poiana Marului, covrigii, carnatii de Plescoi, cascavalul Penteleu si tezaurul de la Pietroasele?

La mulţi ani, Românie!

Azi am fost la parada militara de la Arcul de Triumf.
Printre sutele de politicieni si bagatori de seama, mi-au placut imagini ca cele de mai jos:






Sa incercam sa ignormam toata prostia si rautatea din jurul nostru si sa mergem mai departe.
Nu uita ca esti roman!

Păpuşa

Nu e apelativul pe care il folosesc unii dintre conationalii nostri cand incearca sa agate vreo tipa, ci ultimul munte bifat de sussemnatul impreuna cu muntomanii din hattrick.
Dis de dimineata, treziti cu greu si depasind viteza legala pe alocuri am purces catre locul de intalnire de la Voina. Din Bucuresti, imbarcati in masina oficiala a FMDH, s-au prezentat Ursake, subsemnatul si Skandalouz, iar din Brasov Pasadia si Cristina.

Avand timp si de o oprire pentru mic dejun si poze la baraj, am reusit sa ajungem cu ceva vreme inaintea ardelenilor, Deh, mai lenti :P
Jonctiunea fiind facuta si rucsacurile puse in spate, am purces catre cabana Cuca.



Dupa un traseu lejer de o ora pe drum forestier am ajuns la aceasta si am luat in primire "camera" si am aflat ca batranul cabanier blajin (asa auzisem) nu mai este printre noi.

Dupa o scurta acomodare, si cu bagaje putine am intrat pe traseul pentru care venisem. Prima parte a fost, dupa mine, cea mai enervanta: urcus de-a coasta prin padure, iar dupa vreo ora si ceva am iesit in pajistea alpina.

Printre ierburi, unlele mai inalte, altele mai mici, ne-am apropiat usor catre partea de creasta in care se afla varful Papusa. Desi aflati la 2000 de metri, am reusit sa ne convingem singuri ca muntii patriei sunt destul de "populati" cu vehicule 4x4. Trei temerari incercau sa coboare la Voina cu masina cam pe unde noi urcasem cu "pe-josul".
Ajunsi in creasta, am admirat cu stomacele pline creasta Crailor si am plecat inapoi manati de amenintarea inserarii si de vantul care batea destul de tare.




Ajunsi inapoi la cabana in jur de ora 17, intunericul ne-a prins mancand la terasa de langa Cuca. Crenwurstii, maslinele, ceaiul si prajitura cu visine au fost "vedetele."
.
Din motive de inteles si in urma unui vot democratic de 3 pentru, unul impotriva si o abtinere am decis sa schimbam locul de dormit si cu aceasta ocazie unii dintre noi au fost initiati in mersul de noapte.
Ora in care am mers ne-a dat prilejul afirmarii muzicale, festivalul Mamaia fiind mic copil pe langa ce s-a interpretat de catre Ursul & Co.
Ascultand mare parte a unui anumit meci la acelasi radio ca si acum doi ani la Omu, mancand crenwursti si stalcind anumite nume de echipe din ht, ne-a luat somnul. In lupta cu mos Ene, am reusit sa aflu ca a fost 1-1.



Dupa o desteptare lenta, ne-am urnit catre Campulung unde am vizitat o veche biserica catolica, iar apoi ne-am separat drumurile.

Am ajuns destul de devreme acasa, iar acum am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa.

Valea Rîmnicului

Este in acelasi timp numele locului de bastina al naratorului din acest mirific blog, dar si o zona cu privelisti deosebite, necunoscute insa majoritatii.
Intr-o perioada in care tulburelul si pastrama de berbecut (cel din pozele anterioare) faceau legea, ziua Cuvioasei Paraschiva a picat la tzanc pentru a lua o pauza din festin.
Asadar, fiind din zona si nedorind sa-mi deplasez fundul si Sandelul prea departe, am hotarat sa-mi iau familionul si sa ajungem la manastirea Poiana Marului, aflata la 50 de kilometri de Rîmnicu Sărat pe valea raului cu acelasi nume si in zona de unde mi se trage neamul. Pentru necunoscatori, la izvoare Rîmnicul Sărat este de fapt o apa dulce, dar se face saramura dupa ce preia apele unui paraias care spala o stanca de sare.
In continuare, aveti cateva poze destul de reusite:

De la Valea Rimnicului Sarat

De la Valea Rimnicului Sarat

De la Valea Rimnicului Sarat

De la Valea Rimnicului Sarat

De la Valea Rimnicului Sarat

De la Valea Rimnicului Sarat

De la Valea Rimnicului Sarat

De la Valea Rimnicului Sarat

De la Valea Rimnicului Sarat

Tineti aproape pentru ca maine plec in Iezer, iar in cateva zile voi reveni cu impresii.
Numai respect

Notre respect Lăcă!

Marius Lacatus imi placea cand accelera, centra sau suta pe aripa dreapta, cand dadea bara-gol la Sevilla sau cand il executa pe Dasaev. Atunci era favoritul meu si asa mi-l voi aminti.
Din pacate, partea cu antrenoratul e una mai delicata pentru el si azi a luat decizia potrivita.
Numai respect.