La mondialele astea nu prea le-am nimerit, dar partea buna e ca macar n-am bagat la bani la casele de pariuri.
luni, 5 iulie 2010
Oracolul din Rimnicu Sarat
Puteti sa-l lasati deoparte pe marele expert in pronosticuri Pele. Acum are un contracandidat, si acesta sunt eu.
La mondialele astea nu prea le-am nimerit, dar partea buna e ca macar n-am bagat la bani la casele de pariuri.
Chiar si caracatita aia din Germania e mai priceputa.
La mondialele astea nu prea le-am nimerit, dar partea buna e ca macar n-am bagat la bani la casele de pariuri.
duminică, 4 iulie 2010
10 ani
Saptamana trecuta am aniversat un deceniu de la absolvirea liceului. Foarte repede au trecut acesti 10 ani, drept pentru care schimbarile erau doar cateva, prin punctele esentiale: burti (semn de bunastare) la baieti si cate-un prunc pe ici pe colo.
Din motive obiective sau nu, cativa au lipsit, dar au fost destui prezenti si asta a fost important (plus cativa profi).
S-a strigat catalogul (ala din a XII-a cu note maricele...cu cateva exceptii) si s-au ridicat, in ordinea numerelor de pe tricou, urmatorii:
Octav
Felix (nu motanul, ci alt animal)
Ionut (venit tocmai din Italia. Tot respectul)
Sebastian (important "antreprenor" local)
Loredana (sefa de "promotie" la admiterea din '96)
Elena (nasa)
Diana (parlez vous francais?)
Mihai (a.k.a. Om(X))
Carmen (a intrat dupa profesor :))
Bogdan (mare om!)
Petru (ala mic cu paru' dat pe spate)
Marius (istoricul clasei)
Cristi
Subsemnatul (n-am poza)
Catalina
Andrei (venit cu toata familia :P)
Elena (fina)
Patric (omul cu 3 prenume)
Fiecare s-a laudat cat de mare si tare a ajuns in 10 ani, mistourile reciproce oferind sarea si piperul. Aici avem un plus pentru dl. Dinca (ala cu poarta furata de colindatori).
Poze de grup la intrarea profesorilor (aia de la statuie pe unde nu aveam voie de obicei)...
...si dupa vreo doua oare de refacere, fiecare pe la casa lui, ne-am prezentat, prin ploaie la cel mai fitos restaurant din Rimnic.
Printre mancaruri stilate (vorbesc serios) si bauturi alese (Multumim, Octave), gurile s-au dezlegat si toata serata s-a lungit destul.
Drept dovata, imaginile urmatoare:
Cam asta a fost a XII-a A, promotia 2000 de la Vlahuta din Rm. Sarat.
Multumim, doamna Buga, si ne vedem peste 10 ani.
Numai respect.
Din motive obiective sau nu, cativa au lipsit, dar au fost destui prezenti si asta a fost important (plus cativa profi).
S-a strigat catalogul (ala din a XII-a cu note maricele...cu cateva exceptii) si s-au ridicat, in ordinea numerelor de pe tricou, urmatorii:
Octav
Felix (nu motanul, ci alt animal)
Ionut (venit tocmai din Italia. Tot respectul)
Sebastian (important "antreprenor" local)
Loredana (sefa de "promotie" la admiterea din '96)
Elena (nasa)
Diana (parlez vous francais?)
Mihai (a.k.a. Om(X))
Carmen (a intrat dupa profesor :))
Bogdan (mare om!)
Petru (ala mic cu paru' dat pe spate)
Marius (istoricul clasei)
Cristi
Subsemnatul (n-am poza)
Catalina
Andrei (venit cu toata familia :P)
Elena (fina)
Patric (omul cu 3 prenume)
Printre mancaruri stilate (vorbesc serios) si bauturi alese (Multumim, Octave), gurile s-au dezlegat si toata serata s-a lungit destul.
Drept dovata, imaginile urmatoare:
Multumim, doamna Buga, si ne vedem peste 10 ani.
Numai respect.
duminică, 27 iunie 2010
De ce, Victore?
Intamplator am urmarit meciul lui Victor Hanescu din turul 3 de la Wimbledon. Nu pentru ca nu mi-ar placea, ci pentru ca avusesem altceva planificat initial.
Dupa primele doua seturi in care doar comentariul lui CTP m-a enervat, jocul tenismenului nostru fiind relativ ok, am inceput usor-usor sa am temeri.
Cu exceptia meciului nationalei masculine de handbal cu Rusia si a unei reveniri a celor de la Dinamo la fotbal cu niste cehi parca, nu mi-a fost dat sa traiesc reveniri de exceptie ale sportivilor romani.
In sens invers insa, Slava Domnului, am avut cu carul si nu e cazul sa le pomenesc pentru ca le stim cu totii.
Victor n-a vrut sa iasa din tipicul sportivului roman si dupa 2-0 la seturi si vreo 4 mingi de meci, a reusit o "performanta" rara, reusind sa piarda meciul.
Pe langa faptul ca a pierdut, este trista si maniera in care a facut-o. Altii de ce pot juca si chiar se pot motiva exceptional in momente de adversitate din partea spectatorilor. Vezi vuvuzelele, ca sa dau un exemplu recent.
Pacat.
Dupa primele doua seturi in care doar comentariul lui CTP m-a enervat, jocul tenismenului nostru fiind relativ ok, am inceput usor-usor sa am temeri.
Cu exceptia meciului nationalei masculine de handbal cu Rusia si a unei reveniri a celor de la Dinamo la fotbal cu niste cehi parca, nu mi-a fost dat sa traiesc reveniri de exceptie ale sportivilor romani.
In sens invers insa, Slava Domnului, am avut cu carul si nu e cazul sa le pomenesc pentru ca le stim cu totii.
Victor n-a vrut sa iasa din tipicul sportivului roman si dupa 2-0 la seturi si vreo 4 mingi de meci, a reusit o "performanta" rara, reusind sa piarda meciul.
Pe langa faptul ca a pierdut, este trista si maniera in care a facut-o. Altii de ce pot juca si chiar se pot motiva exceptional in momente de adversitate din partea spectatorilor. Vezi vuvuzelele, ca sa dau un exemplu recent.
Pacat.
vineri, 25 iunie 2010
Despre Mondialul African
Sper sa-mi schimb parerea pana la finala, dar pana acum competitia din tara lui Nelson Mandela a fost una dintre cele mai nereusite din cate am vazut (din '90 incoace).
De ce?
1. Din cauza vuvuzelelor. Nu poti sa invoci o traditie ca sa strici atmosfera mondialului. La toate meciurile se aude un zumzait precum cel de albine si nici macar inscriere vreunui gol nu deranjeaza roiul. Fara urale, fara cantece, fara valuri in tribune.
2. Marile echipe europene au venit destul de obosite si, cu cateva exceptii, au dezamagit. De profitat au avut cel mai mult sud-americanii care au avansat in grup in optimi (la aceasta ora a mai ramas sa se califice Chile, dar au sanse bune si ei). A.
3. Pentru prima data tara gazda nu a trecut de grupe. Aici se vede ca trendul FIFA de a duce marile competitii in toate colturile lumii nu face bine. In ritmul asta, o sa ajungem sa vedem Cupa Mondiala din Barbados, Seychelles sau Papua Noua Guinee. Aceeasi situatie si la repartitia locurilor pe continente. Nu sunt rasist, dar s-a vazut clar ca doar Ghana, Coreea de Sud si Japonia pot tine cat de cat pasul cu Europa si America.
4. Violenta. Aici nu pot sa fiu corect 100% pentru ca nu sunt acolo. Daca ma iau, insa, dupa relatarile reporterilor, Africa de Sud nu prea e o tara sigura in care sa mergi sa-ti sustii tara si sa te simti bine.
5. Romania nu e prezenta, dar asta nu mai e o noutate de ceva timp. Stiti cate puncte au facut la Mondial Franta si Serbia (calificate din grupa noastra)? Raspuns final: 4.
Voi reveni cu alte pareri in jurul finalei, daca nu-mi va atrage atentia altceva pana atunci. Se apropie insa cu pasi mari TDF 2010 care s-ar putea sa ia o felie din interesul meu sportiv estival.
Numai respect
De ce?
1. Din cauza vuvuzelelor. Nu poti sa invoci o traditie ca sa strici atmosfera mondialului. La toate meciurile se aude un zumzait precum cel de albine si nici macar inscriere vreunui gol nu deranjeaza roiul. Fara urale, fara cantece, fara valuri in tribune.
2. Marile echipe europene au venit destul de obosite si, cu cateva exceptii, au dezamagit. De profitat au avut cel mai mult sud-americanii care au avansat in grup in optimi (la aceasta ora a mai ramas sa se califice Chile, dar au sanse bune si ei). A.
3. Pentru prima data tara gazda nu a trecut de grupe. Aici se vede ca trendul FIFA de a duce marile competitii in toate colturile lumii nu face bine. In ritmul asta, o sa ajungem sa vedem Cupa Mondiala din Barbados, Seychelles sau Papua Noua Guinee. Aceeasi situatie si la repartitia locurilor pe continente. Nu sunt rasist, dar s-a vazut clar ca doar Ghana, Coreea de Sud si Japonia pot tine cat de cat pasul cu Europa si America.
4. Violenta. Aici nu pot sa fiu corect 100% pentru ca nu sunt acolo. Daca ma iau, insa, dupa relatarile reporterilor, Africa de Sud nu prea e o tara sigura in care sa mergi sa-ti sustii tara si sa te simti bine.
5. Romania nu e prezenta, dar asta nu mai e o noutate de ceva timp. Stiti cate puncte au facut la Mondial Franta si Serbia (calificate din grupa noastra)? Raspuns final: 4.
Voi reveni cu alte pareri in jurul finalei, daca nu-mi va atrage atentia altceva pana atunci. Se apropie insa cu pasi mari TDF 2010 care s-ar putea sa ia o felie din interesul meu sportiv estival.
Numai respect
joi, 27 mai 2010
luni, 24 mai 2010
Calatorie in capitala imperiului
nand cont ca incepand de anul acesta avem o minivacanta legala de Rusalii si auzind pareri frumoase de la altii (multumesc Andreea), ultima iesire a avut loc la Veliko Tarnovo, in Bulgaria.
Pe langa recomandari, un alt atu a fost acela ca se afla la doar 180 de km de Bucuresti, putand ajunge in aproximativ 3 ore cu masina. In schimb, una dintre ingrijorari era legata de prognoza care in ultima saptamana ne cam arata ploi si furtuni exact in zilele de vacanta.
View Larger Map
Dorind parca sa intareasca prognozele, plecarea noastra de sambata dimineata a fost insotita de o ploaie torentiala care ne cam taia din optimism, insa, odata cu trecerea peste podul prieteniei de la Giurgiu-Ruse, s-a mai inseninat un pic. Probabil ca norii n-aveau viza de Bulgaria :)
Prima oprire a fost la una dintre manastirile sapate in stanca de la Ivanovo. Aici am avut ocazia sa ne intalnim cu un numeros grup de turisti japonezi care nu prea au confirmat spusele conform carora sunt mari amatori de facut poze, fiind speriati cand le-am aratat aparatul (de productie japoneza, sic) ca sa ne ajute cu o fotografie. Intr-un final si-a dat unul seama si ne-a pozat zicand cu un accent anglo-nipon: ciiiiizzzz :)
Pana la sosirea in Veliko Tarnovo ploaia a disparut definitiv, oferindu-ne ocazia de a vizita orasul fara umbrelele luate preventiv de acasa.
Dupa ce ne-am cazat la micutul, dar cochetul si excelent plasatul Hotel Lucky, am plecat catre cetatea Tsarevets, probabil cea mai mare si bine intretinuta din cate am vazut pana acum, care acum 900 de ani a servit drept centru al Imperiului vlaho-bulgar al Asanestilor.
Dupa o oprire la un restaurant pentru a testa inca un mit (mancarea ieftina si buna - adevarat), am continuat plimbarea prin oras pe stradutele cu iz medieval din zona centrala, impresionante prin cat de bine sunt conservate si prin faptul ca aveai ocazia de a vedea diferiti mestesugari in actiune.
Un alt loc care mi-a atras atentia in mod special a fost monumentul fratilor Asan si Petru situat intr-o zona destul de izolata, dar foarte vizibila turistilor.
Seara, cu un ochi la finala Ligii Campionilor si cu o mana pe Zagorka, am admirat Tsarevets-ul luminat din toate partile.
A doua zi, dupa ce ne-am trezit cu imaginea cetatii la rasarit si am mai dat o tura prin oras...
...am pornit-o spre casa, dar cu mai multe opriri planificate, prima fiind in apropierea orasului, in Arbanassi, un sat vechi avand ca specific faptul ca majoritatea constructiilor sunt din piatra.
Continuand, la vreo 15 km, am ajuns la cascada Hotnitsa, un fel de Canion 7 Scari de la noi , dar nu chiar asa de abrupt si cu scari din lemn. Celor interesati le pot descrie traseul pana acolo.
Avand deja catva timp de mers in ziua respectiva, ni s-a facut foame, iar odata cu oprirea noastra la un restaurant de pe marginea soselei a inceput si o ploaie torentiala care ne-a acompaniat in timp ce savuram o ciorba de burta bulgareasaca si niste mici de-ai lor (dubli ca marime decat cei de pe la Cocosatu). De precizat ca nu aveau meniuri, iar singurul ospatar cu care ne puteam intelege a combinat engleza cu romana pentru a ne scrie cu pixul felurile de mancare si preturile.
Ultima oprire a fost la manastirea Sf Dimitre Basarabov unde, se cunostea apropierea de Romania, putand sa platim o iconita cumparata cu lei.
Cam asta a fost calatoria din minivacanta de Rusalii. Pentru cei interesati sau curiosi, va pot recomanda cu incredere sa vizitati zona Veliko Tarnovo. Se pot gasi obiective de vizitat, cazare, mancare, bautura si distractie ieftine, cam la jumatate fata de cat e pe la noi prin zonele turistice (la restaurant o ciorba de burta costa maxim 4 lei, un fel principal foarte consistent cam 10 lei, iar o bere 3-4 lei), iar cu politia n-am avut probleme (cum povestesc unii, desi sunt destule masini de politie). Ideea e sa respecti regulile, desi sunt un pic exagerate uneori (limitare de viteza la 50 km/h in destule zone unde nu e cazul in afara localitatilor).
Numai respect.
Pe langa recomandari, un alt atu a fost acela ca se afla la doar 180 de km de Bucuresti, putand ajunge in aproximativ 3 ore cu masina. In schimb, una dintre ingrijorari era legata de prognoza care in ultima saptamana ne cam arata ploi si furtuni exact in zilele de vacanta.
View Larger Map
Dorind parca sa intareasca prognozele, plecarea noastra de sambata dimineata a fost insotita de o ploaie torentiala care ne cam taia din optimism, insa, odata cu trecerea peste podul prieteniei de la Giurgiu-Ruse, s-a mai inseninat un pic. Probabil ca norii n-aveau viza de Bulgaria :)
Prima oprire a fost la una dintre manastirile sapate in stanca de la Ivanovo. Aici am avut ocazia sa ne intalnim cu un numeros grup de turisti japonezi care nu prea au confirmat spusele conform carora sunt mari amatori de facut poze, fiind speriati cand le-am aratat aparatul (de productie japoneza, sic) ca sa ne ajute cu o fotografie. Intr-un final si-a dat unul seama si ne-a pozat zicand cu un accent anglo-nipon: ciiiiizzzz :)
Pana la sosirea in Veliko Tarnovo ploaia a disparut definitiv, oferindu-ne ocazia de a vizita orasul fara umbrelele luate preventiv de acasa.
Dupa ce ne-am cazat la micutul, dar cochetul si excelent plasatul Hotel Lucky, am plecat catre cetatea Tsarevets, probabil cea mai mare si bine intretinuta din cate am vazut pana acum, care acum 900 de ani a servit drept centru al Imperiului vlaho-bulgar al Asanestilor.
Dupa o oprire la un restaurant pentru a testa inca un mit (mancarea ieftina si buna - adevarat), am continuat plimbarea prin oras pe stradutele cu iz medieval din zona centrala, impresionante prin cat de bine sunt conservate si prin faptul ca aveai ocazia de a vedea diferiti mestesugari in actiune.
Un alt loc care mi-a atras atentia in mod special a fost monumentul fratilor Asan si Petru situat intr-o zona destul de izolata, dar foarte vizibila turistilor.
Seara, cu un ochi la finala Ligii Campionilor si cu o mana pe Zagorka, am admirat Tsarevets-ul luminat din toate partile.
A doua zi, dupa ce ne-am trezit cu imaginea cetatii la rasarit si am mai dat o tura prin oras...
...am pornit-o spre casa, dar cu mai multe opriri planificate, prima fiind in apropierea orasului, in Arbanassi, un sat vechi avand ca specific faptul ca majoritatea constructiilor sunt din piatra.
Continuand, la vreo 15 km, am ajuns la cascada Hotnitsa, un fel de Canion 7 Scari de la noi , dar nu chiar asa de abrupt si cu scari din lemn. Celor interesati le pot descrie traseul pana acolo.
Avand deja catva timp de mers in ziua respectiva, ni s-a facut foame, iar odata cu oprirea noastra la un restaurant de pe marginea soselei a inceput si o ploaie torentiala care ne-a acompaniat in timp ce savuram o ciorba de burta bulgareasaca si niste mici de-ai lor (dubli ca marime decat cei de pe la Cocosatu). De precizat ca nu aveau meniuri, iar singurul ospatar cu care ne puteam intelege a combinat engleza cu romana pentru a ne scrie cu pixul felurile de mancare si preturile.
Ultima oprire a fost la manastirea Sf Dimitre Basarabov unde, se cunostea apropierea de Romania, putand sa platim o iconita cumparata cu lei.
Cam asta a fost calatoria din minivacanta de Rusalii. Pentru cei interesati sau curiosi, va pot recomanda cu incredere sa vizitati zona Veliko Tarnovo. Se pot gasi obiective de vizitat, cazare, mancare, bautura si distractie ieftine, cam la jumatate fata de cat e pe la noi prin zonele turistice (la restaurant o ciorba de burta costa maxim 4 lei, un fel principal foarte consistent cam 10 lei, iar o bere 3-4 lei), iar cu politia n-am avut probleme (cum povestesc unii, desi sunt destule masini de politie). Ideea e sa respecti regulile, desi sunt un pic exagerate uneori (limitare de viteza la 50 km/h in destule zone unde nu e cazul in afara localitatilor).
Numai respect.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)