Pentru cei cu origini pe acolo, dar si pentru oricine este interesat, linkul este:
http://sorinprof.blogspot.com,
iar daca vreti un exemplu, uitati mai jos:
marți, 22 noiembrie 2011
Despre valea Rimnicului
Am gasit recent un blog foarte interesant despre partea superioara a vaii Rimnicului, zona de la Dumitresti in amonte.
Pentru cei cu origini pe acolo, dar si pentru oricine este interesat, linkul este:
http://sorinprof.blogspot.com,
iar daca vreti un exemplu, uitati mai jos:
Numai respect
Pentru cei cu origini pe acolo, dar si pentru oricine este interesat, linkul este:
http://sorinprof.blogspot.com,
iar daca vreti un exemplu, uitati mai jos:
joi, 17 noiembrie 2011
The Poppy Appeal
Titlul acestui articol este inspirat din ceea ce am vazut in ultima escapada externa, la Londra. In aceasta perioada, peste tot in oras, oamenii purtau (in piept, pe geanta, pe masina, bicicleta, etc) o floare de mac, in onoarea si pentru a strange fonduri destinate eroilor britanici si familiilor acestora. www.poppy.org.uk/
Ideea calatoriei a aparut prin august, cand am luat biletele la o cunoscuta companie aviatica din Adunatii Copaceni, ulterior facand si rezervarea locurilor de cazare care n-au fost nici prea departe de centru, nici prea scumpe. Inca de pe atunci principalele temeri erau in legatura cu vremea si preturile ridicate din capitala Angliei, lucruri care s-au dovedit in mare parte false mai tarziu.
Chiar din momentul in care am aterizat la Luton, coborand dintr-un avion plin cu toate categoriile de oameni (nou nascuti si batrani, saraci si mai avuti, etc.), am fost un pic descurajati de ceata britanica, dar moralul si-a revenit pe masura ce avansam cu trenul spre Londra. Primele informatii le-am capatat de la doua batranici amabile care ne-au asigurat ca vom avea o vacanta nederanjata de ploaie
.
Ajungand in impunatoarea statie St. Pancras International (capatul Eurostarului care vine de la Paris) am facut formalitatile necesare deplasarii cu usurinta, achizitionand cardul Oyster pay-as-you-go, ne-am orientat pe harti si am demarat in tromba in aventura britanica.
Prima impresie, metroul (sau The Tube), care acoperea toata metropola, dar parca nu era la fel de cuprinzator ca cel din Paris. In schimb, era cu mult mai vechi si denumirile liniilor nu erau numerice (plictisitor), ci inspirate din numele strazilor: Picadilly, Victoria, Bakerloo, District, Metropolitan, Circle sau Northern. Pentru cei care vor merge, atentie la validarea cartelelor, atat la intrare, cat si la iesire pentru calcularea corecta a pretului.
Neavand prea mult timp la dispozitie, dupa-amiaza de duminica a fost alocata zonei din jurul hostelului la care am stat (www.yha.org.uk), South Kensington pentru cunoscatori. Avand si avantajul amplasarii alaturate, Natural History Museum (Antipa londonez), Victoria&Albert Museum si Science Museum au fost primele bifate. Nu v-am spus. Toate muzeele de stat din Londra au intrarea gratuita, dar au la intrare o urna in care poti contribui cu niste banuti pentru buna desfasurare a activitatii. La NHM era foarte aglomerat, cele mai interesante parandu-mi-se zonele cu dinozauri si panourile interactive despre corpul omenesc.
V&A nu prea m-a incantat decat prin curtea interioara cu un gazon desenat parca. Poate iubitorii de arta l-ar aprecia mai mult.
Piesa de rezistenta a zilei a fost Science Museum, care, pe mine, m-a impresionat, pur si simplu. Vedeai acolo toata istoria stiintei si a tehnicii, pornind de la motoarele cu aburi, prima locomotiva din lume si alte descoperiri de acum 2-3 secole si mergand pana la masini de Formula 1, capsule spatiale si o zona intreaga destinata futurologiei.
In ziua a doua, poate si datorita diferentei de fus orar, eram treji de la prima ora, hotarand sa vedem cum arata zona de business ridicata intre meandrele Tamisei din estul Londrei. Canary Warf, caci asa se numeste, este gazda sucursalelor englezesti ale principalelor banci si institutii financiare mondiale. Cred ca aici e unul dintre putinele locuri din Europa unde "peisajul" se aseamana foarte mult cu cel din America. De voie, de nevoie am interactionat cu diferite persoane pe strada pentru a ne orienta catre urmatoarele obiective, iar impresia personala e ca amabailitatea (deh, aici s-a nascut cuvantul GENTLEMAN) e una dintre calitatile londonezilor. Oameni care se indreptau grabiti catre serviciu s-au oprit din drum si ne-au explicat in detaliu, in masura in care stiau, directia pe care trebuie s-o urmam. Unii chiar ne-au spus sa-i urmam, pentru a ne arata traseul (PS: destul de rapizi indivizii).
Locul in care se vede cel mai bine istoria de ev mediu de la ei este Tower of London. Asezarea, constructia, exponatele, ghizii si chiar corbii contribuiau in egala masura la aerul medieval interesant.
Alaturi de cetate era celebrul Tower Bridge, dar, din pacate, in perioada "invaziei rimnicene" (6-10 noiembrie 2011) nu era programata nicio ridicare pentru a trece vreo corabie sau ceva de gen spre a vedea si noi minunea tehnicii de acum cateva secole.
In schimb, am trecut pe deasupra cu unul dintre numeroasele autobuze rosii double-decker care alcatuiau flota transportului in comun de suprafata (la ei tramvaie sunt doar la periferie) si care ne-a dus mai aproape de centru pana in zona Millenium Bridge, un pod pietonal interesant care traverseaza Tamisa intre Tate Modern si zona catedralei St. Paul.
Pentru a demonstra ca si protestele sunt globale, si aici erau instalate cateva zeci de corturi dupa modelul Occupy Wall Street.
Am continuat prin zona cea mai aglomerata a lor (Trafalgar Square, Picadilly Circus, Regent Street si Oxford Street), unde cateva magazine cu reduceri sporeau aspectul de furnicar, atragand ca un magnet posesorii de "cascaval". Spre deosebire de alte tari, mai orientale, aici se aprinsesera deja cu mare fast luminitele de sarbatori.
Dupa-amiaza (cam scurta, ca venea seara pe la 4 si ceva) am petrecut-o in Hyde Park si Kensington Gardens. Aici, ca si in toate celelalte parcuri, de altfel, era o "invazie" de veverite, porumbei, gaste, rate, lebede si alte inaripate, astfel incat ziceai ca esti la zoo. Clasic englezesc, destui stateau intinsi pe iarba, in ciuda temperaturii de noiembrie si a vantului care batea destul de tare.
Undeva intr-un colt de parc, urmasii lui Jonny Wilkinson se antrenau, demonstrandu-ne de ce noi suntem la ani lumina in ceea ce priveste sportul porcilor practicat de gentlemani.
Fiind presati de intuneric, am trecut in graba pe langa Albert Memorial si Kensington Palace (care oricum era inchis) si ne-am indreptat catre zona in care eram cazati.
Ziua trei ne-a indreptat catre zona centrala unde sunt cele mai importante institutii din Londra. Luand autobuzul din apropierea hotelului, am ajuns destul de rapid la Gara Victoria, de unde per-pedes am cutreierat zona de acolo catre cheiul Tamisei. Dupa ce am vazut catedrala Westminster, ne-am apropiat de abatia cu acelasi nume, aici ramanand impresionati (fara sa exagerez) de imensa desfasurare in onoarea eroilor britanci despre care am zis si mai sus. Toata curtea era impartita in zone pentru diferitele categorii: aviatie, marina, artilerie, infanterie etc, pline de cruciulite din lemn in miniatura cu flori de mac atasate. Frumos, dar, in acelasi timp cutremurator.
Big Ben, Parlamentul si zona podului Westminster au fost un excelent prilej pentru a incerca niste poze care sa importalizeze cele mai interesante cladiri.
Traversand centrul orasului pe langa cunoscuta Downing Street (resedinta primului ministru englez), Muzeul Cavaleriei si, mai ales, Parcul St James cel plin de viata, am ajuns la Palatul Buckhingam. Spre dezamagirea noastra, am nimerit fix in ziua in care nu se tinea ceremonia de schimbare a garzii.
Informandu-ne ca parada va fi a doua zi, urmatoarele tinte au fost British Museum si National Gallery, in care ne-am petrecut toata dupa-amiaza. Poate ca unii ar zice ca a fost putin timp alocat, dar, incercand sa nu fiu ipocrit, va spun ca multe exponate nu merita prea mare atentie. Intr-adevar, multe lucruri interesante, in special partile interactive si zona dedicata ceasurilor, de la cel mai vechi pana la cel mai modern, unele avand chiar si mecanisme active care m-au tinut cateva zeci de minute atent. In rest, mumii egiptene, coloane grecesti, statuete cu Budha si multe alte chestii pe care britanicii nu le-ar fi avut daca n-ar fi fost mare imperiu, vorba unui amic.
Venind noaptea de-a binelea si mergand pe strazi, mi-am adus aminte de sfatul primit de la cineva care imi recomanda sa asist la o sedinta a Parlamentului. Zis si facut. Dupa cateva formalitati, cam ca la aeroport, eram la cativa metri in spatele membrilor din Camera Comunelor care dezbateau aprig teme legate de sistemul bancar sau despre o cale ferata de mare viteza in Anglia. N-am poze pentru ca nu ne-au dat voie. Am in schimb, cateva poze de noapte cu cladirile vazute din afara.
Ultima zi a foat mai mult la liber, urmand sa "bifam" ce ramasese de vazut si sa descoperim locuri mai putin cunoscute sau planificate. Stiind ca este tot in zona in care suntem cazati, dimineata am ajuns pe jos pana in locul in care si-au "facut de cap" doi dintre cei mai cunoscuti fotbalisti romani: Dan Petrescu si Mutu, primul in sensul bun, iar celalalt...se stie.
Pentru ca la 11:30 avea loc schimbul garzii, eram acol deja cu vreo ora inainte, dar degeaba. Altii mai vrednici ocupasera deja toate locurile de langa gard pentru a vedea mai bine. Supararea ne-a mai trecut atunci cand am vazut ca toata parada se desfasura atat in curte, cat si pe strazile din jurul palatului, prinzand destule instantanee interesante.
Spre pranz am mai cutreierat un pic strazile, acompaniati de sirene si zgomot de elicoptere. De ce? Pentru ca in Londra era programat un protest, iar fortele de ordine, speriate de ce fusese cu vreo 3 luni inainte, erau in alerta maxima.
Cateva bulevarde centrale erau aproape complet evacuate, asa ca am fost nevoit sa luam metroul pana la Tate Modern, o fosta centrala transformata in muzeu unde am descoperit minunile artei moderne.
Inserandu-se, am trecut, rontaind alune glazurate, pe langa alte doua locasuri de cult, destul de celebre: Biserica Scientologica, dar si misterioasa biserica a Cavalerilor Templieri si ne-am indreptat alene catre "casa". Urma sa ne trezim la 5 si ceva a doua zi.
Ca sa trag cateva concluzii, Londra e un oras distins, bogat chiar. Daca la Paris sau Roma vedeai peste tot numai scutere si masini din cele mai mici, aici limuzinele (Mercedes, BMW, Rolls, Bentley), SUV-urile si supersportivele (Porsche, Lamborghini, Ferrari, Aston Martin, Jaguar) erau la ele acasa, aratand nivelul de trai.
De asemenea, conationalii nostri de care nu prea suntem mandri nu erau prezenti decat rar, sporandu-mi impresia de oras civilizat. De asemenea, intr-un ziar de acolo am gasit un articol in care se lauda in cel mai frumos stil frumusetea Romaniei, fara niciun interes special.
In drumul de intoarcere spre casa, dupa cateva mici emotii la aeroport (nu mai vroiau sa ne trimita acasa), am ajuns intr-o Romanie mult mai zgribulita si mai neatractiva, meteorologic vorbind.
Acestea fiind zise, ne pregatim pentru urmatoarea iesire europeana, desi usurel se cuibareste si ideea unei traversari de ocean, dar pe termen mai lung. "Lumea vorbeste" ca ar fi un oras cu "B" :)
Numai respect
Ideea calatoriei a aparut prin august, cand am luat biletele la o cunoscuta companie aviatica din Adunatii Copaceni, ulterior facand si rezervarea locurilor de cazare care n-au fost nici prea departe de centru, nici prea scumpe. Inca de pe atunci principalele temeri erau in legatura cu vremea si preturile ridicate din capitala Angliei, lucruri care s-au dovedit in mare parte false mai tarziu.
Chiar din momentul in care am aterizat la Luton, coborand dintr-un avion plin cu toate categoriile de oameni (nou nascuti si batrani, saraci si mai avuti, etc.), am fost un pic descurajati de ceata britanica, dar moralul si-a revenit pe masura ce avansam cu trenul spre Londra. Primele informatii le-am capatat de la doua batranici amabile care ne-au asigurat ca vom avea o vacanta nederanjata de ploaie
Ajungand in impunatoarea statie St. Pancras International (capatul Eurostarului care vine de la Paris) am facut formalitatile necesare deplasarii cu usurinta, achizitionand cardul Oyster pay-as-you-go, ne-am orientat pe harti si am demarat in tromba in aventura britanica.
Prima impresie, metroul (sau The Tube), care acoperea toata metropola, dar parca nu era la fel de cuprinzator ca cel din Paris. In schimb, era cu mult mai vechi si denumirile liniilor nu erau numerice (plictisitor), ci inspirate din numele strazilor: Picadilly, Victoria, Bakerloo, District, Metropolitan, Circle sau Northern. Pentru cei care vor merge, atentie la validarea cartelelor, atat la intrare, cat si la iesire pentru calcularea corecta a pretului.
Neavand prea mult timp la dispozitie, dupa-amiaza de duminica a fost alocata zonei din jurul hostelului la care am stat (www.yha.org.uk), South Kensington pentru cunoscatori. Avand si avantajul amplasarii alaturate, Natural History Museum (Antipa londonez), Victoria&Albert Museum si Science Museum au fost primele bifate. Nu v-am spus. Toate muzeele de stat din Londra au intrarea gratuita, dar au la intrare o urna in care poti contribui cu niste banuti pentru buna desfasurare a activitatii. La NHM era foarte aglomerat, cele mai interesante parandu-mi-se zonele cu dinozauri si panourile interactive despre corpul omenesc.
V&A nu prea m-a incantat decat prin curtea interioara cu un gazon desenat parca. Poate iubitorii de arta l-ar aprecia mai mult.
Piesa de rezistenta a zilei a fost Science Museum, care, pe mine, m-a impresionat, pur si simplu. Vedeai acolo toata istoria stiintei si a tehnicii, pornind de la motoarele cu aburi, prima locomotiva din lume si alte descoperiri de acum 2-3 secole si mergand pana la masini de Formula 1, capsule spatiale si o zona intreaga destinata futurologiei.
In ziua a doua, poate si datorita diferentei de fus orar, eram treji de la prima ora, hotarand sa vedem cum arata zona de business ridicata intre meandrele Tamisei din estul Londrei. Canary Warf, caci asa se numeste, este gazda sucursalelor englezesti ale principalelor banci si institutii financiare mondiale. Cred ca aici e unul dintre putinele locuri din Europa unde "peisajul" se aseamana foarte mult cu cel din America. De voie, de nevoie am interactionat cu diferite persoane pe strada pentru a ne orienta catre urmatoarele obiective, iar impresia personala e ca amabailitatea (deh, aici s-a nascut cuvantul GENTLEMAN) e una dintre calitatile londonezilor. Oameni care se indreptau grabiti catre serviciu s-au oprit din drum si ne-au explicat in detaliu, in masura in care stiau, directia pe care trebuie s-o urmam. Unii chiar ne-au spus sa-i urmam, pentru a ne arata traseul (PS: destul de rapizi indivizii).
Locul in care se vede cel mai bine istoria de ev mediu de la ei este Tower of London. Asezarea, constructia, exponatele, ghizii si chiar corbii contribuiau in egala masura la aerul medieval interesant.
Alaturi de cetate era celebrul Tower Bridge, dar, din pacate, in perioada "invaziei rimnicene" (6-10 noiembrie 2011) nu era programata nicio ridicare pentru a trece vreo corabie sau ceva de gen spre a vedea si noi minunea tehnicii de acum cateva secole.
In schimb, am trecut pe deasupra cu unul dintre numeroasele autobuze rosii double-decker care alcatuiau flota transportului in comun de suprafata (la ei tramvaie sunt doar la periferie) si care ne-a dus mai aproape de centru pana in zona Millenium Bridge, un pod pietonal interesant care traverseaza Tamisa intre Tate Modern si zona catedralei St. Paul.
Pentru a demonstra ca si protestele sunt globale, si aici erau instalate cateva zeci de corturi dupa modelul Occupy Wall Street.
Am continuat prin zona cea mai aglomerata a lor (Trafalgar Square, Picadilly Circus, Regent Street si Oxford Street), unde cateva magazine cu reduceri sporeau aspectul de furnicar, atragand ca un magnet posesorii de "cascaval". Spre deosebire de alte tari, mai orientale, aici se aprinsesera deja cu mare fast luminitele de sarbatori.
 |
| Trafalgar Square |
 |
| Picadilly Circus |
 |
| Ripley's Believe it or Not |
 |
| Oxford Street |
 |
| Marble Arch |
Undeva intr-un colt de parc, urmasii lui Jonny Wilkinson se antrenau, demonstrandu-ne de ce noi suntem la ani lumina in ceea ce priveste sportul porcilor practicat de gentlemani.
Fiind presati de intuneric, am trecut in graba pe langa Albert Memorial si Kensington Palace (care oricum era inchis) si ne-am indreptat catre zona in care eram cazati.
 |
| Kensington Palace |
 |
| Albert Memorial |
 |
| Westminster Abbey |
Big Ben, Parlamentul si zona podului Westminster au fost un excelent prilej pentru a incerca niste poze care sa importalizeze cele mai interesante cladiri.
 |
| Big Ben |
Traversand centrul orasului pe langa cunoscuta Downing Street (resedinta primului ministru englez), Muzeul Cavaleriei si, mai ales, Parcul St James cel plin de viata, am ajuns la Palatul Buckhingam. Spre dezamagirea noastra, am nimerit fix in ziua in care nu se tinea ceremonia de schimbare a garzii.
 |
| Muzeul Cavaleriei |
Informandu-ne ca parada va fi a doua zi, urmatoarele tinte au fost British Museum si National Gallery, in care ne-am petrecut toata dupa-amiaza. Poate ca unii ar zice ca a fost putin timp alocat, dar, incercand sa nu fiu ipocrit, va spun ca multe exponate nu merita prea mare atentie. Intr-adevar, multe lucruri interesante, in special partile interactive si zona dedicata ceasurilor, de la cel mai vechi pana la cel mai modern, unele avand chiar si mecanisme active care m-au tinut cateva zeci de minute atent. In rest, mumii egiptene, coloane grecesti, statuete cu Budha si multe alte chestii pe care britanicii nu le-ar fi avut daca n-ar fi fost mare imperiu, vorba unui amic.
 |
| British Museum |
 |
| National Gallery |
 |
| Trafalgar Square |
Ultima zi a foat mai mult la liber, urmand sa "bifam" ce ramasese de vazut si sa descoperim locuri mai putin cunoscute sau planificate. Stiind ca este tot in zona in care suntem cazati, dimineata am ajuns pe jos pana in locul in care si-au "facut de cap" doi dintre cei mai cunoscuti fotbalisti romani: Dan Petrescu si Mutu, primul in sensul bun, iar celalalt...se stie.
Pentru ca la 11:30 avea loc schimbul garzii, eram acol deja cu vreo ora inainte, dar degeaba. Altii mai vrednici ocupasera deja toate locurile de langa gard pentru a vedea mai bine. Supararea ne-a mai trecut atunci cand am vazut ca toata parada se desfasura atat in curte, cat si pe strazile din jurul palatului, prinzand destule instantanee interesante.
Spre pranz am mai cutreierat un pic strazile, acompaniati de sirene si zgomot de elicoptere. De ce? Pentru ca in Londra era programat un protest, iar fortele de ordine, speriate de ce fusese cu vreo 3 luni inainte, erau in alerta maxima.
Cateva bulevarde centrale erau aproape complet evacuate, asa ca am fost nevoit sa luam metroul pana la Tate Modern, o fosta centrala transformata in muzeu unde am descoperit minunile artei moderne.
Inserandu-se, am trecut, rontaind alune glazurate, pe langa alte doua locasuri de cult, destul de celebre: Biserica Scientologica, dar si misterioasa biserica a Cavalerilor Templieri si ne-am indreptat alene catre "casa". Urma sa ne trezim la 5 si ceva a doua zi.
 |
| Temple Church |
In drumul de intoarcere spre casa, dupa cateva mici emotii la aeroport (nu mai vroiau sa ne trimita acasa), am ajuns intr-o Romanie mult mai zgribulita si mai neatractiva, meteorologic vorbind.
Acestea fiind zise, ne pregatim pentru urmatoarea iesire europeana, desi usurel se cuibareste si ideea unei traversari de ocean, dar pe termen mai lung. "Lumea vorbeste" ca ar fi un oras cu "B" :)
Numai respect
Abonați-vă la:
Postări (Atom)