Asadar, dupa cum v-am mai povestit, anul 2017 reprezintă o perioadă de tranziție pentru "povestitor", în ceea ce privește alergarea competitivă, participând efectiv doar la câteva curse, care au culminat cu Semimaratonul București din mai. După aceea, pe motiv de Radu-Mihail, ieșirile la mișcare s-au mai rărit, dar am compensat cu forță la brațe, ridicându-l pe viitorul sportiv al familiei.
Nu participam eu direct, dar am zis că trebuie să fiu prezent într-un fel și am reușit asta, prin intermediul unuia dintre "copiii" mei online, și anume grupul Share your run și frumoasa comunitate care s-a format acolo. Una dintre dorințele membrilor, la sondajul de un an, a fost să participăm împreună la curse.
Cu ajutorul unui partener generos, același care s-a implicat să ne ajute și la altă acțiune din primăvară, am reușit să avem 4 înscrieri la cursele de la Maratonul București 2017. Rămânea de văzut cum le punem în valoare, dar ideea a venit repede, înscriind pentru prima data o ștafetă a grupului la una din marile competiții bucureștene. Deși au fost câteva discuții referitoare la componența echipei, până la urmă s-a păstrat ideea avută inițial, de a trimite o echipă cât mai competitivă, singurul aspect stabilit pe final fiind faptul că am concurat la mixt, cu o fată și trei băieți. #TeamSYR a avut una cu o componență destul de eterogenă, cu lupi tineri și dornici de afirmare precum Andrei Ivănescu (în special la montane: câștigător la 20k-ul de la Transilvania 100k și locul 2 la Bucegi 7500), "corporatiști" motivați ca Silviu Burcea , una din cele mai în formă fete cursele de amatori din ultima perioadă (Cristina Man, câștigătoare a crosului de la Semimaraonul Bucuriei Urlați), dar și unul dintre cei mai titrați alergători amatori de la noi, ultramaratonistul Florin Ioniță (recordman național la alergare 6h și câștigător la Ultrabalaton 2016). O curiozitate: toți membrii poartă mărimea S la tricou ☺
Deși din discuțiile de pe grup înflorea ideea de a face o performanță frumoasă de la prima participare, recunosc sincer că nu prea credeam că este posibil, înscrierea fiind facută în ultimul moment, iar membrii echipei neavând timp prea mult să se cunoască și să se antreneze specific.
Având un eveniment fericit în familie, la distanță de București, nu am reușit să fiu aproape de echipă, dar am ținut legătura destul de des cu Silviu, fiind asigurat că totul decurge cum trebuie. Se pare că și la partea de organizare generală a fost mai bine anul ăsta, standardul fiind ridicat de acreditarea Bronze, iar traseul a fost dus, în sfârșit, și spre nord, pe la Arcul de Triumf (în ciuda comentariilor celorlalți bucureșteni "afectați" de oprirea traficului).
Despre desfășurarea propriu zisă nu am prea multe să vă spun, așa că las mai jos câteva din "declarațiile" protagoniștilor, în ordinea intrării în competiție:
Andrei (10,3 km în 38'38")
A fost ok, dupa atatea maratoane, sunt fericit ca am reusit sa trec in 37min de borna de 10km si la 1 min dupa, sa ma vad cu Silviu. Mi-a placut si vremea mult, ca am avut panta. Dupa am facut cam 5km de revenire, putin cu gamba dreapta blocata. Per total super ok, un rezultat frumos
Silviu (10km în 41'18")
Cursa mea a fost plină de emoții înainte în mod deosebit, știam că există o posibilitate de a trage la podium, așa că am plecat destul de tare. Asta după ce am petrecut cele mai lungi secunde din viață să desfac chip-ul de la piciorul lui Andrei. Pe la km 4 simțeam că respirația nu mai e chiar așa lejeră, până să intrăm în Cișmigiu a fost urcarea aia pe final de Calea Victoriei, in parc nu m-am simțit așa de bine, iar la ieșirea din parc a fost o alta urcare pentru a ajunge iar pe Calea Victoriei. Surprinzător, am dus-o neașteptat de bine urcarea asta, apoi la vale și în drum spre Izvor am încercat să stau la drafting, in spatele altora, măcar să îmi trag sufletul un pic. Pe ultimii 2 km am tras la maxim, fara menajamente, respirația mea era ca de măgar, așa de tare se auzea, iar întâlnirea cu Florin a fost binevenită, știam că acolo se încheie chinul. E drept, au fost cam 9.8 km până la el, așa că după ce a luat chip-ul am dat drumul la alți 200m să fie 10K-ul complet. 41.18, cu vreo 3 minute mai bine fata de cursa de 10K din primăvară de la Petrom. Finalul însă nu a fost aici, ci trecerea finish-ului alaturi de Florin și Cristina. Like a team.
Florin (13,7 km în 54'30")
Cum a fost cursa? Cu ceva emotii la inceput, stiam ca de modul in care voi alerga nu depind doar eu, ci si ceilalti membri ai echipei. Fiind al treilea schimb, am avut ocazia sa stau de vorba cu altii in aceeasi situatie (Ionut Purcea, Robert Boroi, Cristian Hanganut) si m-am linistit cu privire la un eventual podium cand mi-au spus ce timpi scot ei si coechipierii pe asemenea distante (cca 35 minute pe 10k).
Despre cursa - am plecat cam cu 3.40/km, dupa 2 km am realizat ca nu pot rezista in felul asta, asa ca am lasat-o mai usor, la final ceasul mi-a aratat 13,7 km cu 3.58/km media. Dupa cca 6 km m-am trezit cu o durere sub coaste, in partea dreapta (atunci am regretat lipsa antrenamentelor de viteza), mi-am revenit dupa inca vreo 3 km, cand am ajuns la Arena Nationala si am vazut-o pe Cristina, ce usurare pentru mine! Aveam de gand la inceput sa o insotesc pe bucata ei, insa mi-au trebuit cca 2-3 minute sa imi revin cu respiratia.
M-au ajutat mult incurajarile primite pe traseu (Hai, Florin! Bravo! Baga turbo, nu dormi!) atat de la cunoscuti, dar si de la necunoscuti (De! Sunt vedeta, ma stie lumea!...), ce mai, o experienta frumoasa
Cristina (8,5 km în 40'07")
Am zis ca alerg in cel mai bun caz 4:30/mie media, am bagat 4:40, pentru ca n fost cel mai bun caz. In al doilea rand, concluzia generala e ca I had a great time! Vremea a fost frumoasa, atmosfera placuta, cu cat ma apropiam de finish incurajarile erau din ce in ce mai sonore si mai cu suflet. De vreo 2 ori am auzit persoane care m-au strigat pe nume, nothing compares to that, nu stiu cine erau, dar le multumesc.
...
Ma incalzesc si deja curge apa de pe mine. Nu e bine, e prea cald. Asta e. Incep sa ajunga stafetele de mixt. Locul 1 s-a duuuuuus. Locul 2 si 3 la vreo 10-15 minute dupa, apropiate una de alta. Dupa inca vreo 8-10 minute vine si Florin, ura! Luat chip, strans bine de banda aia (bine am facut, pe la km 41 am inceput sa o simt cam larga, eram stresata ca va cadea) si la drum. HOOOOO, CE FACI CU 4:10/MIE????? Asa, gata, settled intr-un pace bun, pe la 4:35. Dar, ceva nu mergea, nu eram atenta la ceas 2-3 minute, alunecam in 4:50. Eram foarte dezorientata si pentru ca era foarte gol. Nu sunt obisnuita sa fie asa gol in jurul meu la curse (pe parcursul a cei 8,5km m-au depasit 3 sau 4 alergatori, toti de la open masculin) si nu reuseam sa ma concentrez pe pace. Aveam picioarele grele, HR si respiratia erau ok, picioarele nu mergeau. Stiam de la ce e. De la crampe, de la nemancat, de la lipsa de somn, de la caldura. La punctele de alimentare mi-am aruncat cate un pahar de apa in cap, doar doar sa ma mobilizeze. A propos, foarte simpatici oamenii de la punctele de hidratare, nu am primit in viata mea atatea incurajari si complimente, ha!
Cu chiu, cu vai, ajung si la borna de 41km. Deja aici era bine, nu mai avea ce sa se intample. Apar la un moment dat Silviu si Florin, eram atat de fericita cand i-am vazut ca pentru o clipa am uitat ca trebuie sa mai alerg vreo 400m si era sa ma opresc :))) Si trecem si linia de sosire. Si desi nu ne-au dat premiu pentru locul 4, eu cred ca a fost un loc bun
Rezultatul oficial: 2h54'33" și locul 7 din 484 de ștafete (locul 4 la mixt), fiind depășiți de echipe mult mai experimentate, cu actuali și foști sportivi de performanță în componență. Ulterior am aflat că, în clasamentul oficial final, am stat și mai bine. Locul 3, în urma descalificării unei echipe dinainte. Deci, maraton sub 3 ore :)
Că tot am adus în discuție grupul Share your run, de menționat și rezultatele foarte bune ale altor membri, participanți la individual. Mențiuni speciale pentru Adrian, Marius si Steven la semi, Victor, Laurențiu, Dorin și Florin la full maraton, dar și pentru toți ceilalți care și-au petrecut duminica dimineață în modul sport.
Concluzia trasă după această experiență frumoasă este că a ieșit foarte bine, dar sperăm să putem face și la anul o ștafetă care să urce și mai sus, daca e posibil. Oricum, indiferent de rezultat, să rămână plăcerea sportului în aer liber.
În final, mulțumiri Adidas pentru parteneriat, fotografilor pentru poze și membrilor echipei pentru implicare, profesionalism și faptul că le-am folosit imaginea în articolul de mai sus.
Numai respect!
