Drumuri noi ... cu noi

Sper sa vă obișnuiți deja cu echipajul de trei din postarea turistică anterioară, căci este abia începutul.
Aș putea spune că, având deja o vârstă, îl ducem pe cel mic "să descopere lumea", dar aș vorbi prostii. Deși este sociabil, acum inca nu întelege mare lucru din călătorii, însă merge cu noi pentru că așa putem petrece mai mult timp împreună.
Vara asta, concediul a fost programat în a doua parte a lui august, decizia fiind inspirată, având în vedere vremea capricioasă care a fost în iulie. N-am să intru în prea multe detalii, ci voi lăsa pozele să "vorbească", cu mențiunea că a fost împărțit în trei bucăți: mare, munte și acasă (în provincie), fiecare cu avantajele ei.
Episodul "Mare" și-a avut "platourile de filmare" la Costinești, unde am stat la Vila Medeea, loc numai bun de mers cu copiii, datorita condițiilor prietenoase, gândite și pentru aceștia. În plus față de ce știam despre "stațiunea tineretului", mai adaug un loc bun de mâncat (cherhanaua Pofta Pescarului, unde se poate și cumpăra pește proaspăt direct de la pescari, dacă mergi dimineața) și mânăstirea "Sf Elena de la mare".

După o scurtă escală în capitală, caravana s-a mutat la altă latitudine și mai la altitudine, în căutare de răcoare, verdeață și râuri susurătoare. Îmi fac, pe această cale mea culpa, că ales că am ales "autostrada Ploiești-Brașov" (a se citi "clasicul" DN1) într-o zi de vineri, chinuind un pic copilul în trafic. Totul a fost compensat însă, de ce a urmat, descoperind locuri deosebite, unele noi, altele la care am revenit pe motiv de plăcere.
Prima "tabără" am pus-o la Palatul Bruckental din Avrig. Nu doar de vizitat, ci și de cazat, mâncat (orice cu gălbiori, fiind sezonul lor) și relaxat prin parcul în stil baroc. Domeniul care a fost reședința de vară a baronului care a guvernat Transilvania in sec. XVIII este un loc pe care îl recomand din tot sufletul.

Următoarea oprire a fost la Castelul de Lut, un obiectiv relativ recent din zonă, dar care atrage foarte multă lume. Pe lângă acesta, și-au facut loc câteva chioșcuri cu suveniruri, gustări și localnici cu fructe de pădure. Pe viitor, amînțeles că vor să facă și spații de cazare.

Pentru că a fost vacanța în care am mâncat pește pe unde am putut, aveam de ales între două păstrăvării de la poalele Făgărașului: Albota sau Sâmbăta de Sus. Am ales-o pe a doua, pe motiv că Răducu adormise în mașină, astfel prelungind deplasarea.
Pe lângă păstrăvul pregătit in diferite moduri, Sâmbăta reprezintă și și locul unde se află una dintre cele mai frumoase mânăstiri de la noi (alături de Bârsana, Putna, Râmeț și Poana Mărului), alegere subiectivă a mea, mai ales pentru peisajul din jur și stilul brâncovenesc.

Deși am trecut des pe acolo, de data asta am și înnoptat pentru prima dată în Râșnov, ocazie pentru a lua la pas orașul "trandafirilor" (după nume, că nu erau așa mulți). Am constatat că orașul era cam pustiu pentru o zi de week-end, imaginația făcându-mă să îl compar cu un Rîmnic Sărat ardelenesc. Toată agitația era mutată în zona de lângă cetate, loc în care am ajuns și noi la pas și ne-am petrecut după amiaza.

Pentru că nu am mai vrut să repetăm greșeala de a sta în trafic mai mult decât trebuie, dar și pentru că eram dornici de alte peisaje, am ales traseul spre casa din provincie mergând pe valea râului sacru al locuitorilor dintre Vrancea și Prahova. Da, acela cu podul în lucru fix toată vara 2018, Buzăul.

Prima oprire am avut-o la biserica fortificata săseasca din Prejmer, aceasta fiind foarte bine conservată și pusă în valoare. Medievalul se împletea foarte armonios cu modernul, reprezentat de tot ce înseamnă turism.

Abia apoi am luat firul apei care curge către locul de baștină. Am descoperit o zonă naturală deosebită, neexploatată turistic suficient. Este vorba de Vama Buzăului, cu rezervația de zimbri de la Acriș și Cascada Urlătoarea care se formeaza aproape de izvoarele râului. De fapt, nu este chiar o cascadă, așa cum știm, ci o coastă calcaroasă pe care se scurg mai multe izvoare către pârâul din vale.

Ultima oprire de vacanță a fost la pensiunea "Acasă la părinți" din zona rurală din nordul Munteniei. Aer curat, natură, ultra all inclusive...tot ce îți dorești.
Ca un promo, următoarea (sau următoarele) postări vor fi iar în zona sportivă, dar toate la timpul lor.
Ne revedem (pardon, recitim) în curând.