La mulţi ani, Românie!

Azi am fost la parada militara de la Arcul de Triumf.
Printre sutele de politicieni si bagatori de seama, mi-au placut imagini ca cele de mai jos:






Sa incercam sa ignormam toata prostia si rautatea din jurul nostru si sa mergem mai departe.
Nu uita ca esti roman!

Păpuşa

Nu e apelativul pe care il folosesc unii dintre conationalii nostri cand incearca sa agate vreo tipa, ci ultimul munte bifat de sussemnatul impreuna cu muntomanii din hattrick.
Dis de dimineata, treziti cu greu si depasind viteza legala pe alocuri am purces catre locul de intalnire de la Voina. Din Bucuresti, imbarcati in masina oficiala a FMDH, s-au prezentat Ursake, subsemnatul si Skandalouz, iar din Brasov Pasadia si Cristina.

Avand timp si de o oprire pentru mic dejun si poze la baraj, am reusit sa ajungem cu ceva vreme inaintea ardelenilor, Deh, mai lenti :P
Jonctiunea fiind facuta si rucsacurile puse in spate, am purces catre cabana Cuca.



Dupa un traseu lejer de o ora pe drum forestier am ajuns la aceasta si am luat in primire "camera" si am aflat ca batranul cabanier blajin (asa auzisem) nu mai este printre noi.

Dupa o scurta acomodare, si cu bagaje putine am intrat pe traseul pentru care venisem. Prima parte a fost, dupa mine, cea mai enervanta: urcus de-a coasta prin padure, iar dupa vreo ora si ceva am iesit in pajistea alpina.

Printre ierburi, unlele mai inalte, altele mai mici, ne-am apropiat usor catre partea de creasta in care se afla varful Papusa. Desi aflati la 2000 de metri, am reusit sa ne convingem singuri ca muntii patriei sunt destul de "populati" cu vehicule 4x4. Trei temerari incercau sa coboare la Voina cu masina cam pe unde noi urcasem cu "pe-josul".
Ajunsi in creasta, am admirat cu stomacele pline creasta Crailor si am plecat inapoi manati de amenintarea inserarii si de vantul care batea destul de tare.




Ajunsi inapoi la cabana in jur de ora 17, intunericul ne-a prins mancand la terasa de langa Cuca. Crenwurstii, maslinele, ceaiul si prajitura cu visine au fost "vedetele."
.
Din motive de inteles si in urma unui vot democratic de 3 pentru, unul impotriva si o abtinere am decis sa schimbam locul de dormit si cu aceasta ocazie unii dintre noi au fost initiati in mersul de noapte.
Ora in care am mers ne-a dat prilejul afirmarii muzicale, festivalul Mamaia fiind mic copil pe langa ce s-a interpretat de catre Ursul & Co.
Ascultand mare parte a unui anumit meci la acelasi radio ca si acum doi ani la Omu, mancand crenwursti si stalcind anumite nume de echipe din ht, ne-a luat somnul. In lupta cu mos Ene, am reusit sa aflu ca a fost 1-1.



Dupa o desteptare lenta, ne-am urnit catre Campulung unde am vizitat o veche biserica catolica, iar apoi ne-am separat drumurile.

Am ajuns destul de devreme acasa, iar acum am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa.

Valea Rîmnicului

Este in acelasi timp numele locului de bastina al naratorului din acest mirific blog, dar si o zona cu privelisti deosebite, necunoscute insa majoritatii.
Intr-o perioada in care tulburelul si pastrama de berbecut (cel din pozele anterioare) faceau legea, ziua Cuvioasei Paraschiva a picat la tzanc pentru a lua o pauza din festin.
Asadar, fiind din zona si nedorind sa-mi deplasez fundul si Sandelul prea departe, am hotarat sa-mi iau familionul si sa ajungem la manastirea Poiana Marului, aflata la 50 de kilometri de Rîmnicu Sărat pe valea raului cu acelasi nume si in zona de unde mi se trage neamul. Pentru necunoscatori, la izvoare Rîmnicul Sărat este de fapt o apa dulce, dar se face saramura dupa ce preia apele unui paraias care spala o stanca de sare.
In continuare, aveti cateva poze destul de reusite:

De la Valea Rimnicului Sarat

De la Valea Rimnicului Sarat

De la Valea Rimnicului Sarat

De la Valea Rimnicului Sarat

De la Valea Rimnicului Sarat

De la Valea Rimnicului Sarat

De la Valea Rimnicului Sarat

De la Valea Rimnicului Sarat

De la Valea Rimnicului Sarat

Tineti aproape pentru ca maine plec in Iezer, iar in cateva zile voi reveni cu impresii.
Numai respect

Notre respect Lăcă!

Marius Lacatus imi placea cand accelera, centra sau suta pe aripa dreapta, cand dadea bara-gol la Sevilla sau cand il executa pe Dasaev. Atunci era favoritul meu si asa mi-l voi aminti.
Din pacate, partea cu antrenoratul e una mai delicata pentru el si azi a luat decizia potrivita.
Numai respect.

Dupa luni si luni...

...ma voi intoarce.
Asadar, la insistentele publicului revenim cu noi detalii "picante" din viata sus-semnatului.
Faceti-va timp pentru ca vom avea detalii din doua mini concedii de cate o saptamana petrecute in septembrie si octombrie.
Primul despre care vorbesc (coincidenta, si primul de anul asta) a debutat cu o nunta undeva pe la Rimnicu Valcea, dupa care au urmat cateva zile de "destrabalare".
Din ciclul "nicio biserica nu trebuie ratata", dupa-amiaza de 14 septembrie ne prindea in locul unde Mircea cel Batran a facut o frumoasa biserica, iar Radu Vasile a cazut la pace cu ortacii.
Daca n-ati ghicit, nici ca n-o sa va zic despre ce e vorba. Vedeti doar poza

De la 13--20 sept

Continuandu-ne "transhumanta" dinspre Oltenia catre Ardeal prin mirifica vale a Oltului plina de masini si ceata, iata-ne, dragii mosului, ajunsi in fosta capitala culturala europeana, urbea Sibiului.
Ce m-a impresionat pe mine: sistemul parcarii din Piata Mica si scarile din Biserica Evanghelica (cea mai inalta din oras).

De la 13--20 sept

Inoptatul a avut loc intr-o zona plina de spiritualitate, patria lui Goga si Cioran. Partea frumoasa e ca, la Paltinis, era plin de pasarici care topaiau prin omniprezenta ceata.

De la 13--20 sept

Ceata din seara anterioara s-a cam transformat intr-o ploaie mocaneasca ce ne-a insotit in tot periplul ce a urmat prin inima podisului Tarnavelor. Pana sa ajungem in Sighisoara am bifat inca o biserica, tot evanghelica, cea de la Biertan. Un singur lucru de punctat aici ar fi acela ca, daca se vrea, se poate face turism profitabil si la noi, exemplul cel mai clar fiind dat de un ghid neaos care facea rahatul bici pentru a impresiona un grup de babalaci anglo-saxoni.
Dupa Sighisoara, unde cu greu am scapat din "ghearele" unui artist care vroia sa-mi arate si ceea ce nu vroiam,

De la 13--20 sept

seara m-a prins apoi la Sovata, unde am ramas impresionat.
Desi ne-am cazat la un hotel old-style de 2**, probabil ca extrasezonul in care ne aflam a permis accesul la toate facilitatile "fratiorului" mai mare (cu 2** mai mult): sauna de doua feluri, piscina cu hidromasaj

De la 13--20 sept

, baie cu apa sarata (ni s-a garantat ca e din Lake Ursul), solar, masaj etc. Parca SPA ii zice.
Mult mai relaxati, ne-am continuat turul seciumii orbecaind tot prin ceata si frig.

De la 13--20 sept

Am bifat inca o data Tusnadul (cel putin eu)

De la 13--20 sept

si mi-am supus masina la un adevarat drive-test

De la 13--20 sept

facand slalom printre gropile soselei Bixad-Balvanyos-lacul Sf. Ana si printre imperfectiunile gramaticale locale.
Lacul m-a impresionat, chiar si prin ceata.

De la 13--20 sept

Promit sa revin vara ca sa pot face o baie/plaja etc
Pentru ca Sandelului nu prea-i place la campie, am incercat sa-l imit pe "Misu Curajosu" (1600...anul, nu cmc de la masina) si am ajuns pe plaiurile Moldovei, inchizand astfel cercul.
Inca o poza care arata ca in aceasta calatorie n-au fost abuzate animale:

De la 13--20 sept

Daca tot vorbim de animale (nu eu), iata si populatia din gospodaria proprietate personala (mai bine zis a parintilor)

De la 13--20 sept

De la 13--20 sept

Observatie: tipul cu cornite din poza de mai sus s-a cam metamorfozat in pastrama intre timp, dar despre asta vom vorbi in episodul urmator.
Pentru ca nu mai fusesem de mult, am revenit intr-o alta racoroasa zi la Cascada Putnei aflata in zona Lepsa

De la 13--20 sept

, am mai bifat o manastire (Sfanta Treime - Podul Bulgarului) si mi-am luat zborul precum Ceausescu catre capitala

De la 13--20 sept

...elicopterul e doar de design.
Apropo, s-a facut porumbul anul asta:

De la 13--20 sept

Numai respect
Va urma partea a doua despre concediul de octombrie: pastramiada

Transfăgărăşan

Revin dupa ceva vreme cu cateva insemnari ale evenimentelor care au avut loc in ultimul timp.
Asadar, dupa cum va "amenintam" anterior, mi-am luat bolid (a se citi Sandero) si 4 ani de-acum incolo voi cotiza la leasing.
Propunandu-mi asta inca dinainte, primul drum mai serios pe care l-am facut a fost unul care a cuprins si Transfagarasanul.
Mult mai comozi decat in datile cand plecam cu trenul, ne-am urnit din capitala, 4 oameni cu bagaje de week-end, in jurul orei 7 in directia Pitesti. Beneficiind de autostrada mai putin circulata, spre deosebire de cei care mergeau la mare, am ocolit locurile natale ale Sandelului indreptandu-ne spre Curtea de Arges unde am ajuns lejer in jurul orei 10. Aici am zabovit un pic admirand locul unde Manole a intrat in istorie si Ana in perete.

Continuarea dumului a fost catre creasta Fagarasilor, zicand pas de acesta data cetatii Poenari si oprindune mai apoi la Vidraru unde era o aglomeratie ca la Lizeanu in zilele bune. Nici politistii nu lipseau, dar nu prea aveau mare succes.

Iarasi poze:

De aici incepea insa partea frumoasa. La peisaj ma refer, caci drumul lasa enorm de dorit (a se citi bombardat). Altii n-au nici 1% din natura noastra si totusi se descurca mult mai bine la turism :(
Ajungand in golul alpin, primul popas a fost la Cascada Capra de care cu greu am reusit sa ne bucuram si sa o fotografiem printre vanzatori de branza afumata, porumb fiert dulciuri si amintiri de vacanta.

La Balea lac ce sa fie? Pacat de peisajul superb al muntelui care era poluat in toate felurile.
Aici am facut o pauza mai lunga prilejuita de servirea pranzului pe o piatra cu privelistea cabanei in fata

Cu burta plina, mi-am permis sa ma dau un pic si in spectacol si devenind romantic fata de draga mea iubita.
, iar expresia "ce mica-i lumea" a fost inca o data probata, chiar la plecare revazandu-l pe celebrul "Fane Teparu'" (pentru cunoscatori) si apoi angajandu-ne pe coborarea spre Balea Cascada. Aici, parca eram in alta tara. Soseaua, desi la aproape 2000 m, era ca in palma.
.
Cascada n-am mai bifat-o speriati de perspectiva inserarii si de cativa nori amenintatori si am continuat coborarea pana la Cartisoara. Am gasit aici un loc de cazare la un "particular", dar am decis pana la urma sa mergem sa incercam innoptarea la Sambata de Sus.
Aici, din pacate, n-am reusit sa gasim vreo pensiune si am prins pana la urma ultimele locuri la casute.

Din nou apare intrebarea: de ce nu suntem in stare sa profitam de conditiile naturale si sa facem turism cel putin civilizat? Spun asta pentru ca baile erau infecte, apa calda printre picaturi, gunoaie peste tot si manele la maxim noaptea.
Au compensat insa peisajul superb si pastravul delicios servit in timp ce afara ploua cu galeata la pastravaria-pensiune Floarea Reginei aflata la cateva sute de metri mai sus.
Cateva beri au jucat un excelent rol de somnifer si a doua zi ne gasea proaspeti pentru o noua zi de calatorie.
Paraul care curgea chiar prin spatele casutei ne-a servit atat ca decor pentru fotografii ca aceasta:
, dar si ca sursa de apa pentru spalarea carausului

Urmatorul punct de oprire: Manastirea Brancoveanu, aflata ceva mai jos si unde era, din nou, puzderie de oameni.

Continuand apoi, am ales drumul "pe sub munte"

indreptandu-ne spre Lisa, Zarnesiti si apoi Rasnov unde am vazut (cel putin eu) din nou cetatea taraneasca cu toate cotloanele si pietrele dintr-insa.

Pentru ca ne gandeam ca Valea Prahovei ar fi o varianta sinucigasa din punct de vedere al traficului, am ales varianta Bran-Rucar-Targoviste. "Am scapat de dracu', dar am dat de tac'su"
pentru ca distanta pana la celebrul castel am facut-o cu viteza melcului. Dupa Bran s-a mers destul de bine, drumul fiind presarat cu cateva semafoare (se lucreaza la drum chiar in sezon, deh) si zeci de vanzatori ambulanti. Specific acestei zone era ca se vindeau pe marginea drumului pana si catei ciobabesti care erau prezentati alaturi de parintii fiorosi.
O ultima oprire a fost la Cheile si Pestera Dambovicioarei. Ma simt nevoit sa repet, dar si aici, desi se platea o taxa de 1 leu de persoana, erau gunoaie, gratare pensiuni "bine plasate" si muzica "buna" peste tot. Celebrii copii ghizi erau si ei la datorie, cu o replica noua la sfarsit: "Aici turul se sfarseste, cine doreste pe ghid il plateste"

Continuand printre dealurile pline de livezi dintre Campulung si Targoviste, inserarea, sfarsitul rodajului la Sandero si o ploaie torentiala ne-au prins, spre norocul nostru, doar aproape de Bucuresti.
Inca ceva de precizat ar fi ca am facut in total 635 de km cu un consum mediu de 6 l/100 km si Sandi s-a comportat fara cusur.