Un pasaj dintr-o reclama la moda in anii trecuti suna cam asa: "J'ai des oiseaux, tu as des oiseaux".
Am deschis articolul asa pentru ca nu aveam inspiratie. Despre titlu, vom reveni mai tarziu in cadrul acestui episod.
Asadar si prin urmare, pe vremea cand nametii inca ne cotropeau, am hotarat ca punctul culminant al calatoriilor din 2010 sa fie in septembrie, iar destinatia, Paris.
Dupa destule peripetii in legatura cu modificarea/anularea orelor zborurilor, am reusit ca la momentul vacantei, sa nu avem probleme in acest sens.
Inarmati cu arme si bagaje (a se citi: 2 rucsacuri, o gentuta si un aparat foto), ne-am imbarcat cu destinatia Beauvais, micul orasel unde aterizeaza de obicei Blue Air cand vrei sa ajungi la Paris.
Am fost intampinati de o vreme superba (nu exagerez, desi aveam temeri, urmarind prognozele) si in scurt timp am inceput maratonul explorarii Orasului Luminii
Bazandu-ne pe o informare foarte temeinica anterioara, am reusit sa ne deplasam si sa vedem tot orasul aproape fara nici o problema. Primul pas, metroul, care ne-a ajutat sa ajungem aproape oriunde am vrut fara sa mai fie nevoie sa mergem pe jos, desi am savurat si promenadele per pedes.
Pana sa ajungem la hotel, primele impresii despre Paris ni-le-am facut vazand insula de modernitate din oceanul de clasicism: La Defense
De aici "am cules" si replica din titlu, aceasta fiind spusa de catre o fetita care tocmai scapase din maini si alerga dupa un balon cu heliu care si-a luat zborul spre cer.
Urma sa ne cazam la micutul hotel Palace din zona Garii de Est. N-am dus lipsa de peripetii, dar pana la urma am rezolvat totul, continuandu-ne periplul dupa-amiezii de duminica.
Primele opriri, garile (de Est si Nord) unde am vrut sa vad unul dintre trenurile celebre ale lumii: TGV
Primul dintre punctele aglomerate ale Parisului pe care l-am vazut a fost zona Montmartre, unde se amesteca destul de armonios sobrietatea Bazilicii Sacre Coeur cu furnicarul magazinelor si miilor de turisti care misuna prin zona.
In apropiere, am vazut si celebra "Moara Rosie", desi nu se innoptase inca pentru a savura cu adevarat luminile.
Inserarea ne-a gasit in drum spre turul cu Bateaux Parisiens, chiar in zona Turnului Eiffel, unde tocmai se aprinsesera luminile.
Noaptea ne-a prins epuizati, profitand de un somn adanc, iar dis-de-dimineata eram deja pe strazi in urmarirea altor obiective.
La Muzeul de Arta Moderna Georges Pompidou n-am reusit sa intram, deoarace se deschidea mai tarziu. Doar l-am admirat de afara alaturi de atelielul Brancusi.
Hotel de Ville (primaria Parisului)
Prima "Capodopera" a zilei a fost Muzeul Luvru, precedat de Place de la Concorde si de Jardin des Tuilleries.
Ajungand la coada din dreptul piramidei pe unde se intra la muze, am avut un soc: era o coada imensa, desi era o simpla zi de luni. Dupa cateva minute, ne-am lamurit, observand ca aceasta se misca foarte repede, nu ca in alte tari de sorginte latina.
Dupa aproximativ jumatate de ora, am intrat. Unii gratis, altii contra cost. Pus pe fapte mari, am inceput sa citesc toate inscrisurile din dreptul exponatelor, dar foarte repede m-am lasat pagubas si bine am facut. Muzeul era IMENS si aveai nevoie de macar o zi pentru a-l vedea atent. Am trecut cu destula rapiditate peste multe dintre sali, observand interesul anormal de mare pentru un tablou destul de mic. Il cunoasteti cu totii sub numele de Monalisa sau Gioconda, pictata de Leonardo da Vinci.
Luxoasa zona Place Vendome (Hotel Ritz era alaturi)
Garnier (opera, nu cosmeticele)
Manastirea Marie Madeleine
La ora 17 si ceva eram la coada speciala pentru cei cu bilete rezervate pe internet pentru urcarea in varful Turnului Eiffel. Noi am stat 2 minute, iar cei cu bilete cumparate pe loc, macar jumatate de ora. Sic.
Seara a fost dedicata plimbarii si relaxarii prin Champ de Mars (picnic cu baghete, croissante si un pic de bere), Esplanda Invalizilor, Podul Alexandre III, Grand si Petit Palais si Champs Elysees
Din nou, patul ne-a fost cel mai bun prieten.
Ziua de marti ne-a dus initial catre Hale, dupa care catre zona unde se ridica odinioara Bastilia, dar unde se afla acum doar un monument, alaturi de Opera cu acelsi nume.
Casa memoriala Victor Hugo din Place de Vosges (mai putin cunoscuta de catre hoardele de turisti)
Domul Invalizilor cu mormantul lui Napoleon Bonaparte si cateva sali foarte frumoase care prezentau istoria armatei franceze de la Ludovic al XIV-lea pana la Charles de Gaulle
Pantheonul marilor valori ale culturii franceze. Pendulul lui Foucault se afla chiar in mijloc, iar la subsol sunt criptele lui: Alexandre Dumas, Emile Zola, Victor Hugo, Voltaire sau Jean Jaques Rousseau.
Relaxare in Jardin de Luxembourg
Un restaurant cam "indiscret"
Porumbei la Notre Dame
Vizita la galeriile Lafayette
In ultima zi, am reusit sa vizitam Notre Dame (se inchisese in nasul nostru cu o seara inainte) si cateva poduri interesante, iar pranzul ne-a gasit in drum catre aeroport.
Pont Neuf
Pont des Arts
Desi avionul a avut intarziere la plecarea spre tara, n-a mai contat. Am bifat inca o mini-vacanta reusita in aproape toate privintele.
A suivre.
Despre sport, călătorii, patriotism local şi nu numai, plus alte elucubraţii izvorâte din mintea sus-semnatului
marți, 28 septembrie 2010
luni, 13 septembrie 2010
Romania de aur
Inca o data, sportivii adevarati au aratat ca poti reusi, trecand peste toate piedicile care li se pun in Romania.
Asadar, Roxana Cogianu, Ionelia Zaharia, Diana Bursuc, Ioana Crăciun, Nicoleta Albu, Camelia Lupaşcu, Eniko Mironcic şi cîrmăciul Teodora Stoica au devenit CAMPIOANE EUROPENE in Portugalia cu echipajul de 8+1.
Cinste lor si rusine specimenelor care se simt in largul lor doar facand valuri, atat la propriu cat si la figurat.
Hai Romania!
Asadar, Roxana Cogianu, Ionelia Zaharia, Diana Bursuc, Ioana Crăciun, Nicoleta Albu, Camelia Lupaşcu, Eniko Mironcic şi cîrmăciul Teodora Stoica au devenit CAMPIOANE EUROPENE in Portugalia cu echipajul de 8+1.
Cinste lor si rusine specimenelor care se simt in largul lor doar facand valuri, atat la propriu cat si la figurat.
Hai Romania!
luni, 6 septembrie 2010
Lauda de sine...
....stiu, nu miroase a bine, insa e cazul sa mentionez ca cei de la FIFA au facut aceeasi observatie majora ca si mine intr-o postare anterioara atunci cand au tras concluziile despre mondialul african: a fost triumful asezarii 4-2-3-1.
Conform Zonal Marking care citeaza Raportul FIFA WC 2010, printre altele, s-au tras urmatoarele concluzii:
1. Asezarea castigatoare: 4-2-3-1
2. Desi au ales 4-2-3-1, multe echipe au aplicat variatiuni ale temei alese.
3. Cu mici exceptii, au avut succes formulele aplicate astfel din timp, nu imediat in apropierea turneului final.
4. Echipele care au putut sa-si schimbe strategia din mers au avut succes.
5. Impotriva echipelor cu aparari supraaglomerate, ai nevoie de jucatori deosebiti pentru a putea crea spatii si ocazii de gol.
6. 31 de goluri au fost marcate dupa pase in spatele apararii
venite de la mijlocasii centrali.
7. Echipele de succes au putut sa aplice cu acuratete si lectia contraatacului, pasele de calitate si viteza executiei fiind cheia.
8. Apararea zonala a fost aplicata in majoritatea cazurilor cu fundasi solizi ajutati de coechipieri agili.
9. Presingul in terenul advers aplicat de echipe precum Spania, Argentina, Brazilia, Paraguay sau Chile.
10. Tatonarea in detrimentul atacarii adversarilor a ajutat multe aparari.
11. In 46 din 64 de meciuri, echipa care a deschis scorul a si castigat. Doar in 4 meciuri echipa care a incasat primul gol a fost in stare sa revina.
12. Coeziunea. Echipele ajunse in fazele superioare au reusit sa se completeze atat pe atac cat si pe aparare.
13. Tehnica desavarsita, pasele precise si agresivitatea, in sens bun au fost calitatile individuale si de echipa cele mai intalnite la echipe ca Spania, Olanda sau Uruguay.
14. Calitatea foarte buna a rezervelor a ajutat in multe situatii echipele ajunse in situatii limita. Astfel, Spania a folosit 20 din cei 23 de jucatori, doar un jucator de camp ramanand tot timpul pe banca.
Conform Zonal Marking care citeaza Raportul FIFA WC 2010, printre altele, s-au tras urmatoarele concluzii:
1. Asezarea castigatoare: 4-2-3-1
2. Desi au ales 4-2-3-1, multe echipe au aplicat variatiuni ale temei alese.
3. Cu mici exceptii, au avut succes formulele aplicate astfel din timp, nu imediat in apropierea turneului final.
4. Echipele care au putut sa-si schimbe strategia din mers au avut succes.
5. Impotriva echipelor cu aparari supraaglomerate, ai nevoie de jucatori deosebiti pentru a putea crea spatii si ocazii de gol.
6. 31 de goluri au fost marcate dupa pase in spatele apararii
venite de la mijlocasii centrali.
7. Echipele de succes au putut sa aplice cu acuratete si lectia contraatacului, pasele de calitate si viteza executiei fiind cheia.
8. Apararea zonala a fost aplicata in majoritatea cazurilor cu fundasi solizi ajutati de coechipieri agili.
9. Presingul in terenul advers aplicat de echipe precum Spania, Argentina, Brazilia, Paraguay sau Chile.
10. Tatonarea in detrimentul atacarii adversarilor a ajutat multe aparari.
11. In 46 din 64 de meciuri, echipa care a deschis scorul a si castigat. Doar in 4 meciuri echipa care a incasat primul gol a fost in stare sa revina.
12. Coeziunea. Echipele ajunse in fazele superioare au reusit sa se completeze atat pe atac cat si pe aparare.
13. Tehnica desavarsita, pasele precise si agresivitatea, in sens bun au fost calitatile individuale si de echipa cele mai intalnite la echipe ca Spania, Olanda sau Uruguay.
14. Calitatea foarte buna a rezervelor a ajutat in multe situatii echipele ajunse in situatii limita. Astfel, Spania a folosit 20 din cei 23 de jucatori, doar un jucator de camp ramanand tot timpul pe banca.
luni, 30 august 2010
Echipa naționala
V-ati intrebat vreodata ce gasiti daca dati o simpla cautare pe Google dupa cuvintele "echipa nationala"?
Primele pagini abunda de linkuri catre diferite subiecte, mai mult sau mai putin interesante, dar care au ca numitor comun fotbalul. "Echipa naţională a României se menţine pe locul 42", "Adrian Mutu (31 de ani) s-a resemnat cu ideea că actualul selecţioner nu-l va mai convoca, pe perioada mandatului său, la echipa naţională" sau "Satul de toate atacurile atat la adresa sa cat si la echipa nationala, selectionerul Romaniei, Razvan Lucescu, a rabufnit criticand dur atmosfera tensionata" sunt cateva dintre zecile de stiri despre baietii lui Lucescu jr. amestecate cu vreo doua despre nationala Moldovei sau a Algeriei.
Printre toate astea, prima stire non-fotbal se gaseste abia la pagina 3 si se refera la revenirea Valentinei Ardean Elisei, datand de undeva din luna mai. Ceva mai tarziu gasim o stire despre echipa nationala de pescuit si inca una despre handbal care contine stiri despre nationala de tineret sau votarea lui Ioan Kunst Ghermanescu intre cei mai bun antrenori din istorie. Mai departe nu mai insist.
Stiati ca in aceste zile, de exemplu, nationala de polo participa la Campionatul European din Croatia unde are deja doua victorii: cu Turcia (debutanta) si cu mult mai titrata Spania.
Sunt sporturi (handbal, polo, canotaj, kaiac-canoe, gimnastica, atletism, chiar si rugby) care, la nivel de nationale, fac performante mult mai mari decat fotbalul si nu li se acorda nic macar a zecea parte din interesul presei si al mediului online sportiv romanesc.
Asadar, prin care nationale suntem reprezentati mai bine in lume? Cliseul ca "sportul e cel mai bun ambasador" functioneaza si trebuie exploatat prin promovarea valorilor sportive adevarate. Stim ca din cauza lipsei banilor sau a cheltuirii nechibzuite a acestora nu prea s-a investit in baza materiala, dar macar atunci cand se face performanta la cel mai inalt nivel sa amintim tuturor ca avem asemenea concetateni.
Pe de alta parte, profesionistii in domeniu ar putea spune ca fotbalul este cel care face cel mai mare rating si vinde ziarele. Adevarat, insa totul e ca un cerc vicios care porneste din educatia noastra sportiva facuta, in general, prin presa sportiva.
Totusi, exista si exceptii, dar putine si bine ascunse. Putem populariza si alte sporturi, dar trebuie sa stim cand sa comutam pe posturi gen Eurosport, Sport.ro (foarte rar, cand transmite handbal sau rugby) sau Digi Sport, dar aici intervine anturajul sau familia.
In speranta unui viitor normal,
Hai Romania.
Primele pagini abunda de linkuri catre diferite subiecte, mai mult sau mai putin interesante, dar care au ca numitor comun fotbalul. "Echipa naţională a României se menţine pe locul 42", "Adrian Mutu (31 de ani) s-a resemnat cu ideea că actualul selecţioner nu-l va mai convoca, pe perioada mandatului său, la echipa naţională" sau "Satul de toate atacurile atat la adresa sa cat si la echipa nationala, selectionerul Romaniei, Razvan Lucescu, a rabufnit criticand dur atmosfera tensionata" sunt cateva dintre zecile de stiri despre baietii lui Lucescu jr. amestecate cu vreo doua despre nationala Moldovei sau a Algeriei.
Printre toate astea, prima stire non-fotbal se gaseste abia la pagina 3 si se refera la revenirea Valentinei Ardean Elisei, datand de undeva din luna mai. Ceva mai tarziu gasim o stire despre echipa nationala de pescuit si inca una despre handbal care contine stiri despre nationala de tineret sau votarea lui Ioan Kunst Ghermanescu intre cei mai bun antrenori din istorie. Mai departe nu mai insist.
Stiati ca in aceste zile, de exemplu, nationala de polo participa la Campionatul European din Croatia unde are deja doua victorii: cu Turcia (debutanta) si cu mult mai titrata Spania.
Sunt sporturi (handbal, polo, canotaj, kaiac-canoe, gimnastica, atletism, chiar si rugby) care, la nivel de nationale, fac performante mult mai mari decat fotbalul si nu li se acorda nic macar a zecea parte din interesul presei si al mediului online sportiv romanesc.
Asadar, prin care nationale suntem reprezentati mai bine in lume? Cliseul ca "sportul e cel mai bun ambasador" functioneaza si trebuie exploatat prin promovarea valorilor sportive adevarate. Stim ca din cauza lipsei banilor sau a cheltuirii nechibzuite a acestora nu prea s-a investit in baza materiala, dar macar atunci cand se face performanta la cel mai inalt nivel sa amintim tuturor ca avem asemenea concetateni.
Pe de alta parte, profesionistii in domeniu ar putea spune ca fotbalul este cel care face cel mai mare rating si vinde ziarele. Adevarat, insa totul e ca un cerc vicios care porneste din educatia noastra sportiva facuta, in general, prin presa sportiva.
Totusi, exista si exceptii, dar putine si bine ascunse. Putem populariza si alte sporturi, dar trebuie sa stim cand sa comutam pe posturi gen Eurosport, Sport.ro (foarte rar, cand transmite handbal sau rugby) sau Digi Sport, dar aici intervine anturajul sau familia.
In speranta unui viitor normal,
Hai Romania.
luni, 23 august 2010
Când e mai bine sa cante imnul?
Cum e mai bine? Sa cante imnul tarii inainte ca la sportivii aia plini de figuri care au pretentia ca reprezinta tara, dar gandurile le sunt tot la masinile luxoase si pitipoancele care-i asteapta cu prima sau...
...sa ti se cante "Desteapta-te române" dupa ce ai reusit o performanta unica in sportul romanesc din ultima vreme?
In timp ce unii ocupa abuziv stirile pseudo-sportive, altii trag din greu pe la Snagov sau pe alte lacuri, ferindu-se de salupele ciocoilor capitalisti si li se mentioneaza numele doar odata la cativa ani, doar dupa ce au atins absolutul in sport: AU DEVENIT DE DOUA ORI CAMPIONI MONDIALI!
Recunosc, si eu am devenit o victima a sistemului, neauzind de ei pana acum, dar permiteti-mi sa ma inclin in fata a ceea ce au facut 2 baieti din România: LIVIU ALEXANDRU DUMITRESCU şi VICTOR MIHALACHI.
Numai respect.
...sa ti se cante "Desteapta-te române" dupa ce ai reusit o performanta unica in sportul romanesc din ultima vreme?
In timp ce unii ocupa abuziv stirile pseudo-sportive, altii trag din greu pe la Snagov sau pe alte lacuri, ferindu-se de salupele ciocoilor capitalisti si li se mentioneaza numele doar odata la cativa ani, doar dupa ce au atins absolutul in sport: AU DEVENIT DE DOUA ORI CAMPIONI MONDIALI!
Recunosc, si eu am devenit o victima a sistemului, neauzind de ei pana acum, dar permiteti-mi sa ma inclin in fata a ceea ce au facut 2 baieti din România: LIVIU ALEXANDRU DUMITRESCU şi VICTOR MIHALACHI.
Numai respect.
duminică, 8 august 2010
Vintileasca, tărâmul linistii
Din ciclul "Explore the Carpathian garden", va prezint unul dintre cotloanele Carpatilor, mai putin cunoscut de publicul amator de facut gratare, galagie si aruncat pet-uri prin paduri.
Asadar, in sfarsitul de saptamana abia incheiat, am facut o scurta plimbare pana in zona izvoarelor Rimnicului Sarat, la Vintileasca, sat aflat la vreo 900 de metri deasupra nivelului marii.
Ca o curiozitate, acum catva timp am citit prin presa locala ca in urma cu 130 de ani a existat propunerea ca in aceasta zona sa se construiasca un castel. Este vorba de castelul aflat acum in Sinaia, sub numele de Peles.
View Larger Map
Desi mercurul din termometre era cam tot la acelasi nivel ca si la campie, padurea si lipsa agitatiei faceau caldura mai suportabila, avand astfel ocazia sa admiram in tihna frumusetea zonei.
Asadar, in sfarsitul de saptamana abia incheiat, am facut o scurta plimbare pana in zona izvoarelor Rimnicului Sarat, la Vintileasca, sat aflat la vreo 900 de metri deasupra nivelului marii.
Ca o curiozitate, acum catva timp am citit prin presa locala ca in urma cu 130 de ani a existat propunerea ca in aceasta zona sa se construiasca un castel. Este vorba de castelul aflat acum in Sinaia, sub numele de Peles.
View Larger Map
Desi mercurul din termometre era cam tot la acelasi nivel ca si la campie, padurea si lipsa agitatiei faceau caldura mai suportabila, avand astfel ocazia sa admiram in tihna frumusetea zonei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)














































































