Pe langa recomandari, un alt atu a fost acela ca se afla la doar 180 de km de Bucuresti, putand ajunge in aproximativ 3 ore cu masina. In schimb, una dintre ingrijorari era legata de prognoza care in ultima saptamana ne cam arata ploi si furtuni exact in zilele de vacanta.
View Larger Map
Dorind parca sa intareasca prognozele, plecarea noastra de sambata dimineata a fost insotita de o ploaie torentiala care ne cam taia din optimism, insa, odata cu trecerea peste podul prieteniei de la Giurgiu-Ruse, s-a mai inseninat un pic. Probabil ca norii n-aveau viza de Bulgaria :)
Prima oprire a fost la una dintre manastirile sapate in stanca de la Ivanovo. Aici am avut ocazia sa ne intalnim cu un numeros grup de turisti japonezi care nu prea au confirmat spusele conform carora sunt mari amatori de facut poze, fiind speriati cand le-am aratat aparatul (de productie japoneza, sic) ca sa ne ajute cu o fotografie. Intr-un final si-a dat unul seama si ne-a pozat zicand cu un accent anglo-nipon: ciiiiizzzz :)
Pana la sosirea in Veliko Tarnovo ploaia a disparut definitiv, oferindu-ne ocazia de a vizita orasul fara umbrelele luate preventiv de acasa.
Dupa ce ne-am cazat la micutul, dar cochetul si excelent plasatul Hotel Lucky, am plecat catre cetatea Tsarevets, probabil cea mai mare si bine intretinuta din cate am vazut pana acum, care acum 900 de ani a servit drept centru al Imperiului vlaho-bulgar al Asanestilor.
Dupa o oprire la un restaurant pentru a testa inca un mit (mancarea ieftina si buna - adevarat), am continuat plimbarea prin oras pe stradutele cu iz medieval din zona centrala, impresionante prin cat de bine sunt conservate si prin faptul ca aveai ocazia de a vedea diferiti mestesugari in actiune.
Un alt loc care mi-a atras atentia in mod special a fost monumentul fratilor Asan si Petru situat intr-o zona destul de izolata, dar foarte vizibila turistilor.
Seara, cu un ochi la finala Ligii Campionilor si cu o mana pe Zagorka, am admirat Tsarevets-ul luminat din toate partile.
A doua zi, dupa ce ne-am trezit cu imaginea cetatii la rasarit si am mai dat o tura prin oras...
...am pornit-o spre casa, dar cu mai multe opriri planificate, prima fiind in apropierea orasului, in Arbanassi, un sat vechi avand ca specific faptul ca majoritatea constructiilor sunt din piatra.
Continuand, la vreo 15 km, am ajuns la cascada Hotnitsa, un fel de Canion 7 Scari de la noi , dar nu chiar asa de abrupt si cu scari din lemn. Celor interesati le pot descrie traseul pana acolo.
Avand deja catva timp de mers in ziua respectiva, ni s-a facut foame, iar odata cu oprirea noastra la un restaurant de pe marginea soselei a inceput si o ploaie torentiala care ne-a acompaniat in timp ce savuram o ciorba de burta bulgareasaca si niste mici de-ai lor (dubli ca marime decat cei de pe la Cocosatu). De precizat ca nu aveau meniuri, iar singurul ospatar cu care ne puteam intelege a combinat engleza cu romana pentru a ne scrie cu pixul felurile de mancare si preturile.
Ultima oprire a fost la manastirea Sf Dimitre Basarabov unde, se cunostea apropierea de Romania, putand sa platim o iconita cumparata cu lei.
Cam asta a fost calatoria din minivacanta de Rusalii. Pentru cei interesati sau curiosi, va pot recomanda cu incredere sa vizitati zona Veliko Tarnovo. Se pot gasi obiective de vizitat, cazare, mancare, bautura si distractie ieftine, cam la jumatate fata de cat e pe la noi prin zonele turistice (la restaurant o ciorba de burta costa maxim 4 lei, un fel principal foarte consistent cam 10 lei, iar o bere 3-4 lei), iar cu politia n-am avut probleme (cum povestesc unii, desi sunt destule masini de politie). Ideea e sa respecti regulile, desi sunt un pic exagerate uneori (limitare de viteza la 50 km/h in destule zone unde nu e cazul in afara localitatilor).
Numai respect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu