Deci, Berlin, în probabil cea mai ieftină mini-vacanţă în care am fost peste hotare. Ca bani pe transport, a fost undeva cam tot pe la acelaşi nivel cu un drum Bucureşti-Rîmnicu Sarat. Trăiască Ryanair! Deşi am plătit low cost, să ştiţi că cele două zile şi ceva au fost o super experienţă, pe care v-o recomand. Berlinul este un oraş viu, în care ai ce face şi ce vedea la orice oră.
Aşadar, o escapadă de toamnă în una dintre metropolele Europei, unde nu ştiam ce vreme ne aşteaptă, dar nu aveam nimic de pierdut. Plecarea de la Otopeni a fost la o oră mai umană (11:00), şi nu cu noaptea în cap ca alte dăţi. Pierdeam câteva ore de umblat, dar câştigam la somn.
Ajunşi pe fostul aeroport principal al Berlinului comunist (Schonenfeld) cu lecţia învăţată de acasă (a se citi "informaţii despre mijloace de transport, obiective etc"), am luat repede drumul către centru, singura sincopă fiind asteptarea un pic cam lungă la controlul actelor. Deci, se poate şi la ei, dar poate o fi din cauza situaţiei cu valurile de migranţi.
Că tot veni vorba despre vreme, acolo se schimba un pic situaţia pentru că era înnorat şi frig. Bine că nu picura, dar n-ar fi reprezentat nici ploaia o problemă majoră, pelerinele fiind la locul lor.
Nu intru in detalii referitoare la transportul în comun, spunând doar că există legături mai rapide sau mai lente, mai ieftine sau mai scumpe, oriunde te-ai afla. Noi am avut un abonament + ceva reduceri la muzee pentru 48 de ore cu 19,50 euro, iar o călătorie simplă de la aeroport către oraş era 3,30 euro. Cazarea a fost foarte central, undeva lângă Potsdamer Platz, aşa că de multe ori incursiunile începeau sau se terminau per pedes.
Chiar dacă există şi autobuze turistice, tip Hop on-Hop off, sunt şi destule linii comune cu vehicule etajate, precum cele din Londra. Cele mai cunoscute sunt 100 şi 200, aşa că odată aşezaţi la înălţime, puteam savura o bucată de oraş fără grija picioarelor şi a condiţiilor meteo.
Am văzut atât obiectivele turistice arhicunoscute (Poarta Brandenburg, Reichstag, Zidul, Checkpoint Charlie, Memorialul Holocaustului, Topographie des Terrors, Alexanderplatz, Gendamenmarkt etc), dar şi altele mai puţin ştiute, cea mai interesantă fiind Classic Remise, o colecţie privată de maşini de epocă şi rarităţi. Acum regret că nu am reuşit să ajung şi la Trabi Museum, dar şi în tunul televiziunii, aici având o scuză că nu puteam vedea prea multe din cauza vremii.
De remarcat combinaţia corectă de clădri clasice păstrate, altele refăcute dupa bombardamentele din Al Doilea Război Mondial, dar şi mastodonţi moderni din sticlă şi oţel, printre care trec linii de metrou suspendate deasupra străzilor. O altă comparaţie care merită făcută este cea între sobrietatea locurilor legate de partea urâtă a istoriei şi bucuria de a trăi din majoritatea locurilor aglomerate.
Întâmplător sau nu, ne-am nimerit fix în perioada de final a Oktoberfestului berlinez, aşa că fiecare dintre zilele petrecute acolo s-a încheiat cu o baie de mulţime la Alexanderplatz, printre nemţi fericiţi, muzică live şi tarabe pline de bere, cârnaţi, dulciuri, suveniruri şi alte nebunii.
Las pozele să vorbească:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu