vineri, 8 mai 2009

La plimbare prin vecini

Asadar, de cateva zile ne-am intors din calatoria prin “Imperiul Austro-Ungar”, dar abia acum am gasit timp pentru a aseza cateva impresii si fotografii (n.b. pozele sunt un pic "taiate". pentru a le vedea in intregime, dati click pe fiecare).

Dragii mosului, povestea noastra incepe in ziua de 25 aprilie, cand am purces pentru scurta incalzire catre Ramnicu Valcea unde urma sa imbarcam alti doi calatori: Laura si Victor.

Photobucket

Photobucket

Nici nu aparusera zorii zilei de 26 si Sandelul a demarat catre occident, fiind strunit pe rand de catre cei doi conducatori auto. Ascultand muzica si rontaind cate ceva, timpul a trecut mai usor si inca nu se simtea ca dormisem doar 4 ore. Am bifat cu rasaritul in spinare germanul (din multe puncte de vedere) Sibiu, Sebesul, Deva cu cetatea in renovare si Lipova, bucurandu-ne de un asfalt ne-romanesc. Pacat ca nu e inca autostrada.

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Ultimele opriri din patrie au fost la Arad pentru cateva poze si la Nadlac pentru “a da nutret bidiviior” de sub capota si a ingurgita cateva sandviciuri drept mic dejun.

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Cu destul curaj am inaintat catre pusta hunica, formalitatile de la frontiera trecand fara probleme.

Photobucket

Diferentele, din toate punctele de vedere (asfalt trafic, curatenie, oameni, in general), au inceput sa se perceapa de pe la Szeged si au fost evidente cand am intrat pe autostrada catre Budapesta. Vreau si pentru Romanica asa ceva macar 5-600 km.

Photobucket

Admirand peisajul, nici nu ne-am dat seama cand am trecut pe langa Budapesta in jurul pranzului. De aici se cam schimba peisajul, campia neteda cedand locul dealurilor joase printre care autostrada slaloma creand un peisaj interesant.

Photobucket

Photobucket

Dupa scurt timp am intrat in Austria, ajungand Pensiunea Lucinel de langa Viena, din Maria Ellend.

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Desi cam rupti de oboseala, la sfaturile lui Lucian, gazda nostra, am ales sa vizitam chiar din acea seara centrul Vienei pana unde sunt cam 30 de kilometri. Gasind cu greu un loc de parcare fara plata sau ridicare cu platforma pentru masina, am luat la pas cateva din obiectivele din “downtown”: Muzeul de Arta Moderna, Muzeul de Stiintele Naturii, Hofburgul sau Parlamentul. De mentionat ca fotografiile de mai jos nu prea sunt opera subsemnatului, ci a talentatei mele iubite care a fost “fotograful oficial” al expeditiei.

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Zeci de trasuri, cladiri clasice impresionante, curatenie, oameni relaxati, liniste. Cam acestea sunt cuvintele care definesc civilizatia vieneza, dupa parerea mea.

Seara, inapoi la pensiune, paturile erau ca un magnet si n-am mai fost in stare de aproape nimic, doar stabilirea vizitei la Schonbrunn de a doua zi si o cina lejera fiind prioritatile.

In ziua in care am vizitat resedinta de vara a habsburgilor, parcarea n-a mai fost o problema, gasind cu usurinta un loc printre alte sute de masini din tari din afara Austriei. Problema era acum timpul alocat pentru admirarea maretiei parcului si a tuturor obiectivelor care tineau de Schonbrunn: palatul, gradina zoologica, parcul, poarta Gloriette sau labirintul. Doar pe ultimul nu l-am bifat, insa restul au meritat tot timpul si banii. Zoo a fost de exceptie cu cateva plusuri pentru ursii polari, tigri si vulturi.

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Ce mi-a placut? Ordinea exemplara din parc si din padurea dinprejur. Ce m-a enervat? Grupurile de italieni galagiosi, mai ales ghizii.

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Urmatoarea zi a fost alocata in special mersului pe jos. Am ajuns cu masina pana undeva langa Prater, bifand din mers si stadionul Ernst Happel, si am purces la traversarea per pedes a unei zone ce cuprindea parcul mai sus mentionat si zona centrala, cu accent pe domul Sf. Stefan.

Photobucket

Intr-o zi in care am tocit talpile incaltarilor si am ajuns rupti rau de oboseala seara, am reusit sa vedem in afara celor mai sus mentionate: din nou Hofburgul, Opera, Primaria, muzeul Albertina, o biserica ortodoxa interesanta si destule bulevarde de o parte si de alta a Dunarii.

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Seara ne-a prins luand cina la un restaurant din parcul de distractii (cam scump, ce-i drept) si "plinbandu-ne" cu diversele trenulete, roti si alte dracovenii producatoare de adrenalina. Iti trebui insa timp si bani destui ca sa le “savurezi” pe toate.

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

O paranteza de facut aici. Pe autostrada austriaca, in zona aeroportului, am vazut reclama la “eterna si fascinanta” Romanien (aveam viteza, asa ca trebuie sa ma credeti pe cuvant pentru ca n-am facut poze).

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Lasandu-l pe Lucian cu bine in urma, am setat GPS-ul catre Budapesta si am plecat intr-acolo, cu o scurta escala pentru cateva mici cumparaturi de la supermarket. Deja traseul pe autostrada nu ne mai impresiona, doar vantul vajaind pe langa Sandelul care se avanta catre inima Ungariei.

Photobucket

Photobucket

Ajunsi spre dupa-amiza la Pensiunea Korona, am parcat cu greu masina in micuta lor curte si am luat rapid camera in primire.

Photobucket

Avand si ceva timp la dispozitie, am hotarat sa ne acomodam un pic cu zona centrala a Budapestei. Desi din principiu nu-mi place sa merg fara bilet, aici am “fost nevoit” s-o fac, pregatindu-mi oricum scuza ca sunt strain.

Photobucket

Am reusit sa vedem in acea seara destul de mult pentru cele cateva ore: castelul Buda, podul Szecheny si o buna bucata din faleza Dunarii.

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

De apreciat ca, desi ziua nu exceleaza, la lasarea intunericului sunt foarte bine puse in valoare de luminile care le accentueaza maretia.

Photobucket

Inainte de primul somn unguresc, o bine-meritata sauna ne-a relaxat total, asternuturile primindu-ne cu “bratele deschise.”.

Ziua urmatoare a fost consacrata turului aproape total al obiectivelor importante ale Budapestei. Am debutat cu un mic dejun pe cinste la restaurantul pensiunii. Tot respectul pentru mancare si bauturi.

Photobucket

Ca de obicei, am ajuns in centru facand blatul pe transportul in comun. De acolo am inceput aventura urcand pe jos pe dealul Gellert pana la Citadela.

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Slalomand printre negustorii de suveniruri, majoritatea macar vorbitori de romana, am ales varianta turului cu autobuzul decapotabil care mai tarziu s-a dovedit a fi tare inspirata prin prisma distantelor mari de parcurs si a dealurilor de urcat. La un pret de circa 20 de euro de persoana aveai un abonament de o zi pe autobuzul care facea turul principalelor locuri de vazut cu escala unde vroiai si cand vroiai, plus croaziere de zi si noapte pe Dunare cu vaporasul.

Photobucket

Photobucket

Photobucket


Photobucket


Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Obiective vazute: Bastionul Pescarilor, labirintul subteran, Parlamentul, Baile Szecheny, Biserica Sf Stefan, Piata Eroilor. Printre cele cateva ture cu autobuzul, am avut timp sa ne si plimbam pe celebra Vaci utca, plina de magazine de firma si fite pe masura.

Croazierele, desi ofereau privelisti superbe, au avut cateva hibe. Ziua te batea prea tare soarele, iar noaptea vantul. Bine ca am avut paturici ca sa punem peste noi.

Photobucket

Photobucket

Photobucket

N-am reusit sa ajungem la baile termale ale Budapestei, cum stabilisem initial, dar am compensat printr-o escala de o zi in Hajduszoboszlo, statiunea de langa Debrecen. Am ajuns mai tarziu din cauza ca , deh, e 1 Mai si la ei, iar ungurii imbarcati in multe Suzuki-uri plecau unde vedeau cu ochii.

Photobucket

In Hajdu insa, era mai greu cu comunicarea. De obicei mergea un “do you speak english?”, dar salvarea a venit din partea catorva conationali de etnie maghiara. Ne-am cazat la un pret super acceptabil si in conditii decente la campingul aflat la 10 minute de strand si am luat repede drumul bazinelor cu apa calda si sarata.

Photobucket

Photobucket

Printre sute de frati romani, am savurat balaceala timp de vreo doua ore, dupa care plimbarea ne-a amintit de statiunile de pe litoral. Peste tot erau tonete care vindeau inghetata, langosi, dulciuri sau suveniruri si se auzea muzica balcanica.

Photobucket

Photobucket

Dimineata Zilei mondiale a tineretului ne-a gasit in apropiere de vama Bors, intrand in tara prin zona Bihorului.

Photobucket

Photobucket

Traseul nostru a continuat apoi prin inima Apusenilor, cu cateva opriri la mormantul lui Avram Iancu si Gorunul lui Horea din Tebea, dar si la restaurantul unei pensiuni din Brad.

Photobucket

Toata stima pentru estetica, mancarea si preturile de la pensiunea Ana Maria.

Photobucket

Trecand pe langa Deva, ne-am continuat 8-ul (traseul nostru a avut oarecum forma de 8) inaintand catre valea Jiului cu o scurta oprire la castelui Huniazilor. De mentionat diferenta dintre modurile de a face turism din cele doua tari comparativ cu Romanica. Vorba cuiva de la strandul unguresc (roman din Cluj): "Difera oamenii, nu natura sau istoria ca acolo stam bine".

Photobucket

Desi initial drumul era in regula, dupa Petrosani peisajul contrasteaza “flagrant” cu soseaua, aceasta parand ca tocmai a suferit un bombardament. Tot pe acolo mi-am pus o intrebare, un pic filosofica: de ce in vechiul regim se puteau face tuneluri de zeci de kilometri prin stanca pentru a trece calea ferata sau soseaua, iar acum nu se poate face o autostrada prin campul drept ca in palma? Nu va chinuiti sa dati un raspuns pentru ca va veti enerva degeaba.

Photobucket

Photobucket

Dupa cateva picaturi de ploaie, cateva ore mai tarziu am vazut pentru prima oara si Targu Jiu cu a lui coloana brancusiana si am ajuns agale inapoi pe malul Oltului in celalalt Ramnic al patriei.

PhotobucketA doua zi eram iar in capitala frumoasei noastre tarisoare, urmand sa ne intoarcem la munca si sa asteptam urmatoarele “escapade”.

Photobucket

Numai respect

3 comentarii:

Anonim spunea...

cool, da' cu flotarea, cu flotarea cum e?

Dan Spătaru spunea...

Mihai, tu esti sau cine? Kelu?
te rog sa foloseti pluralul. "e mai multe" acum.

Anonim spunea...

Frumoasa prezentarea Felicitari!