Unu Mai linistit

Dupa ce, in mai multi ani 1 Mai era prilejul iesirilor macar pana pe litoral, Ziua Muncii din 2010 ne-a prins mai pe langa locurile natale.
Asadar, dupa ce am auzit cateva vorbe frumoase inainte, am dat o tura pana la Balta Alba. Nu e vorba de cunoscutul cartier din Bucuresti, ci de o veche statiune balneoclimaterica din Baragan, undeva intre Rimnicu Sarat si Braila.

View Larger Map
Dupa ce multi ani a ramas in paragina, de ceva timp zona a fost reabilitata si arata binisor (cazare, restaurant, plaja, piscina, terenuri de sport), singura hiba fiind manelele care rasunau in boxe (in contrast cu un grup de motociclisti pasnici cu aer de vamaioti).
Regia, imaginile va rog:



Pe de alta parte, urmatoarele poze va dezvaluie deosebitele calitati cu care i-as umili pe Messi sau Ronaldinho (observat ultimul racnet de ghete):



...pui de capra...a.k.a. iezi:

...si un apus de soare la Oreavu:

Numai respect.

The Greatest Job on Earth

Dupa

...iata ca a aparut si

Numai respect

La plimbare prin vecini (2)

Nu sunt eu mare amator de vacante pe litoral, dar vrand-nevrand a trebuit sa bifez si o vizita la Marea Neagra anul acesta.
In plin sezon e mare balamuc pe drum si scumpete in statiuni, iar turismul estival romanesc "jigneste" adesea turistii si, prin urmare, am zis sa incercam si la vecinii bulgarasi. Sa nu zicem ca n-am incercat.
Rezervarea nu ne-a facut probleme, fiind rezolvata inca din primavara fara a plati vreun avans. Am ales Hotelul Erma de la Nisipurile de Aur si, dupa cum aveam sa constatam ulterior, totul a fost aproape ca la carte.
N-am fost singuri in cele 5 zile, fiindu-ne alaturi o proaspata familie de prieteni: Dana si Ionut, care si-au petrecut o mini luna de miere.
Singurele temeri, cele legate de vreme, pareau sa se adevereasca odata cu prima zi. Tot drumul a fost o ploaie continua, doar seara oprindu-se stoarcerea norilor.
Dupa inca o zi mai innorata in care am avut ocazia sa descoperim statiunea per pedes, am avut parte si de 2-3 zile mai insorite (una chiar calduroasa) in care am profitat de plaja si baie in mare.














In penultima zi, fiind destul de prajiti pe plaja, am fost sa ne balacim la piscina si jacuzzi-ul hotelului vecin (5*).

Sfarsitul escapadei noastre bulgaresti a fost alocat cumpararii de suveniruri si alte prostioare. La Nisipurile de Aur ca si in toata tara vecina toate plecau de la trandafiri: creme, sapunuri, miere, dulceata, parfum, bauturi alcoolice si multe altele.
In drum catre Romania, un alt loc la care am vrut sa ne oprim a fost Castelul Reginei Maria de la Balcic. De fapt, nu e un castel, ci o foarte frumoasa gradina cosntruita in trepte care pleaca de la mare si este presarata cu scari, alei, paraiase si case in care se relaxa o parte a familiei regale acum aproape un secol.




Printre altele, am vazut si mormantul unde a fost ingropata initial inima reginei, in acea vreme Cadrilaterul fiind teritoriu romanesc,
Ca sa trag o concluzie finala, pot sa spun ca ai nostri mai au mult pana sa faca turism de vara la mare ca si vecinii cu ceafa lata. Asta din toate punctele de vedere si in primul rand cazare, servire si curatenie. Pe de alta parte, satele lor par a fi parasite, dar poate e doar partea mai saracacioasa si nu e la fel peste tot.
PS: acum ca am vazut Ungaria, Austria si Bulgaria intr-un singur an, mi s-a pus pata si vreau sa vizitez cat de curand si Serbia.
Numai bine

Toate (Sa)cele bune

Traseul a inceput intr-o frumoasa dimineata de joi, parasind de urgenta capitala. Trecand prin Ploiesti, prima oprire a fost la Slanic Prahova la o saramura. Nu de pui sau de peste, ci de oameni, pentru ca erau destui care se balaceau in strandul natural cu apa sarata.



Dupa cateva ore de balaceala, am dat bice cailor putere indreptandu-ne pe valea Teleajenului catre Cheia unde ne-am oprit sa vedem manastirea, prilej cu care ne-am intalnit pentru prima data dupa mult timp cu o veche prietena: ploaia.

Trecand apoi printre picaturi si tir-uri de pasul Bratocea, am ajuns cu bine la gazda noastra pentru doua nopti: Hanul Muresenilor din Sacele. De la bun inceput, vreau sa laud si sa va recomand cu toata sinceritatea sa mergeti acolo cu orice ocazie. Are cam tot ce va doriti: amplasament natural deosebit, camere si restaurant de clasa, servire aidoma la un pret mai mult decat rezonabil. Pe deasupra primesc si tichete de vacanta (da, alea ale lui madame Udrea).





Dupa o seara relaxanta la restaurant si piscina, somnul ne-a prins destul de repede, asteptand a doua zi.
Spre deosebire de joi, sfanta zi de vineri a venit fara ploaie, dar tot cu cerul acoperit. Obiectivul principal al zilei a fost orasul Brasov si imprejurimile.
Am vazut cam tot ce se putea din fostul oras Stalin.
Biserica Sf. Nicolae si prima scoala romaneasca din Scheii Brasovului

Zidurile cetatii cu Turnul Negru, Bastionul Graft si Turnul Alb





Piata Sfatului si Biserica Neagra


Strada Sforii (cea mai ingusta strada din Europa avand un metru si un pic)

Pe nepoftite, dupa amiaza a aparut din nou vechea cunostinta de care va povesteam mai devreme si am fost siliti sa ne continuam ziua pe patru roti.
Am mai facut pana spre seara un mic tur in care am bifat Poiana Brasov, Rasnov, Paraul Rece, Predeal, Timis, intorcandu-ne apoi la baza.
Ultima zi a fost dedicata intoarcerii catre Bucuresti, dar pe alt traseu presarat cu multe opriri.
Primul popas a fost la mitingul aviatic Transilvaero Show de la Ghimbav.





Trecand destul de repede prin aglomeratia specifica zonei Bran-Moieciu, ne-am intreptat voiniceste catre Rucar oprindu-ne intre timp sa admiram si peisajul oferit de Bucegi si Piatra Craiului.

Dupa o cursa nebuna de urmarire a catorva cisterne si camioane greoaie cu lemne, ne-am lasat batuti, oprindu-ne la mausoleul de la Mateias. Putina lume il cunoaste, dar e cel putin la fel de impunator ca cel de la Marasesti.

Traseul catre casa a mai fost presarat cu cateva scurte opriri la Namaiesti (celebra manastire construita in stanca), Campulung Muscel (prima capitala a Tarii Romanesti) si Pitesti (plaiurile natale ale credinciosului Sandel), iar inserarea ploioasa impreuna cu un bec rosu la benzina au aparut chiar la intrarea in capitala tarisoarei in care traim.
Numai respect