Turul României

Desi principala vacanta pe 2012 va fi in octombrie (prietenii stiu de ce), finalul lui iunie a fost ocazia perfecta pentru a mai vedea o parte din plaiurile mioritice. Pe deasupra, la confortul calatoriei a contribuit si multinationala la care lucrez prin cateva tichete de vacanta. Binevenite, dar destul de reticenti proprietarii de pensiuni.
Asadar, am plecat din Rimnic cu o cortina densa de nori deasupra care, pe la Mizil, se transformase intr-o ploaie torentiala "de toata frumusetea". Se parea ca urma o vacanta mohorata (meteorologic doar), dar, dupa ce am trecut de valea Prahovei, vremea s-a razgandit si a aparut soarele.
Prima oprire importanta a fost la cetatea Fagarasului, unde aveam pretentii mai mari. Am gasit-o insa intr-o renovare ce parea ca dura de ceva timp si am putut vizita doar muzeul aflat in interior. S-a compensat doar prin peisajul lacustru din jur, orasul cochet si oamenii civilizati.

Prima "tabara" am asezat-o in fosta capitala culturala Europeana de acum cativa ani. Ati ghicit, nu? Nici nu era greu. In Sibiu am fost oaspetii unor prieteni stabiliti de curand acolo, care ne-au fost si ghizi in prima parte a sederii. Apropo, in Piata Mare se mananca una din cele mai bune inghetate (facuta cu lapte adevarat, cica, nu din prafuri).

Pentru ca in precedenta incursiune prin zona continuasem spre Sighisoara, acum am ales o alta directie, cap compas fiind Alba Iulia. Dupa un drum, mare parte in paralel cu lucrarile la autostrada (suspect de alerte pentru Romania), ne-am oprit in "cealalta capitala" pentru cateva ore, timp in care am vazut cel mai important obiectiv turistic. Spre deosebire de cetatea vazuta cu o zi inainte, aici era alt aer. Desi mult mai mare si aflata, de asemenea, in renovare, aceasta era mult mai animata, impresionand prin Catedrala Reintregirii si garzile costumate medieval aflate la porti.

Dupa amiaza aceleiasi zile de luni ne-a dus pe soseaua valurita din podisul Tarnavelor, cu mica si interesanta urbe a Blajului, cu intinsele podgorii de la Jidvei, dar si cu paragina unui fost orasel industrial: Tarnaveni. Pacat de zona, ca au mai ramas doar ruinele.
Spre seara, am ajuns in cocheta Sovata. Surprinzator pentru noi, intr-o zi de luni, chiar si in sezon de vacanta, strazile si hotelurile erau destul de pline de turisti. Am aflat ca majoritatea erau pensionari veniti cu bilete "la tratament". Cu destul noroc, am reusit sa gasim ULTIMA CAMERA disponibila la un fost hotel "comunist", acum renovat si destul de atragator. Chiar daca pretul era unul "de afara", conditiile de cazare, masa si SPA-ul la care am avut acces au inclinat balanta pentru a trage linie si a zice a ca a fost ok. Cred ca as sta o viata sub cascada artificiala care iti facea un masaj de zile mari chiar in piscina acoperita din care se vedea ploaia inceputa imediat dupa sosirea noastra.

Hotel Alunis

Dupa o plimbare prin preajma lacului Ursu, spiritul hoinar ne-a cerut sa plecam din nou la drum. Aveam si posibilitatea unei plimbari cu mocanita, dar acelasi tip de trenulet, mult mai interesant insa, ne astepta peste cateva zile la Viseu. De asta data, am pornit catre locuri pe care nu le mai vazusem, chiar si in copilarie, cu parintii. Bifand in fuga Reghinul destul de mic si linistit, ne-am oprit la Bistrita, unde am fost primiti de o armata de struti colorati (ceva gen vacile alea de plastic din Bucuresti)  si o impresionanta biserica evanghelica aproape gata renovata dupa incendiul de acum ceva vreme.

Sugaletele

Urma sa ne cazam si in seara asta (ce chestie, sa dormi noaptea!), iar ideea mea de acasa, dupa ce consultasem harta, fusese sa mergem la Sangeorz Bai. Trecand in fuga pe langa plaiurile natale ale lui Rebreanu, printr-un peisaj natural superb, am gasit o vale a Somesului plina de case imense din care abia vedeai iesind un copil sau un batran. Auzisem de satele parasite de conationali plecati la munca "afara" care trimit doar bani pentru constructia "palatului". Sinistru, plus ca multe erau si rosii sau mov la culoare. N-a facut nosta discordanta nici "pomul laudat", asa ca Sangeorz Bai a fost doar un punct din care ne-am intors spre civilizatie. Cele doar 2 (DOUA) hoteluri din statiune erau intr-o paragina de nedescris, iar pensiunile lipseau cu desavarsire sau poate ca nu mai aveam noi ochi pentru ele.
Am gasit, intr-un final o pensiune chiar in Nasaud, singura "problema" fiind ca la restaurant nu serveau nici un strop de alcool, aici incluzand si bere. In rest, camere curate si incapatoare, mancare buna, preturi mai mult decat decente, per total fiind multumiti.

Chemarea Mocanitei era mult prea mare, asa ca am pornit din nou la drum pe valea Salautei catre locul unde se agata harta in cui. Peisajul frumos si oamenii asemenea au facut ca, dupa oprirea la Casa Memoriala Cosbuc sa ajungem pe nesimtite pe plaiuri maramuresene. Printre cativa nori si stropi de ploaie care ne-au speriat pentru moment, am oprit la manastirea Moisei, superb amplasata intr-o gradina cu flori pe un deal la marginea padurii.

Manastirea Moisei

Pana la Viseu nu mai era decat foarte putin, asa ca am ajuns imediat acolo. Primul loc pe care am vrut sa-l vedem a fost, evident, gara din care se pleaca pe traseul caii ferate forestiere. O chestie inedita care poate fi gasita acolo este si trenul-hotel, unde te poti acomoda cu ambianta specifica.
Am mai hoinarit dupa amiaza prin zona, ori cu masina ori per pedes si am descoperit frumusetea zonei, "cazandu-ne" pe inserat intr-un loc mirific pe valea Vaserului, la marginea oraselului.

Ziua urmatoare a fost apogeul plimbarii prin tara, petrecand cateva ore splendide (nu e un cuvant deloc mare) la plimbare cu Mocanita pe linia forestiera ce urca printre munti undeva spre granita cu Ucraina. Fara sa exagerez, pot spune ca este ceva cu care ne putem lauda oriunde in lume, atunci cand vorbim de turism. Singurul incovenient ramane, ca si in multe alte locuri din Romania, din pacate, starea foarte proasta a strazii care face legatura intre soseaua principala si gara de unde se pleaca in aventura feroviara.
Asadar, intr-o dimineata racoroasa de vara, in ambianta muzicii specific maramuresene (cetera suna superb...la boxe doar), usor usor s-au strans cateva sute de amatori a se plimba cu Elvetia sau Bavaria, caci asa se numeau batranele locomotive care faceau traseul zilnic pe vale.
In mod normal, trebuia sa plece doar un tren, dar din datorita numarului mare de pasageri (foarte multi straini), s-a decis suplimentarea.

Trenul hotel

Asadar, macar pentru spectacol, cu chiu, cu vai, ne-am urnit pufaind si suierand printre curtile din care localnicii ne faceau prietenosi cu mana. Parasind zona "civilizata", ne-am avantat vitejeste pe langa raul involburat, calea ferata fiind singura cale de acces spre exploatarile forestiere si privelistile de vis din inima muntilor. Drept urmare, mare ne-a fost mirarea cand ne-am trezit urmariti de cateva dubite care mergeau fix pe sinele de tren. Oamenii se adaptasera si modificasera masinile pentru a se deplasa.

Dupa cateva ore de specatacol al naturii si o pauza de intretinere, atat pentru oameni cat si pentru trenuri, a urmat alta perioada de prielisti grozave, dar acum deja eram in cunostinta de cauza.

Cu parere de rau, am terminat calatoria, plecand spre urmatorul obiectiv din "program": Bucovina. Dupa un slalom special printre gropile de pe pasul Prislop, am ajuns cu bine in nordul Moldovei, cazandu-ne in cocheta comuna Vama. (aici am gasit o varianta de mileniu 3 a cunoscutei inghetate Polar...pentru cunoscatori :) )

Ziua urmatoare a fost una a explorarii zonei, atat cat am putut, din cauza usoarei crize de timp. Am vazut manastirile Voronet si Humor, salina Cacica si orasul Suceava. Recomand cu incredere salina, mai ales pentru cei cu probleme respiratorii.

Manastirea Voronet

Manastirea Humor

Salina Cacica

Sala de bal

Apropiindu-ne de final, am urmarit imediat indicatoarele care ne duceau catre Buzau (pe ele scria Bucuresti, dar nu asta ne interesa) si am terminat periplul transilvano-moldav de 6 zile revenind la canicula din sud.

Statuia lui Suvorov (Dumbraveni/VN)

Cu parere de rau pentru decalajul dintre momentul calatoriei si ziua in care va povestesc aventura prin tara, promit ca data viitoare vom cauta locuri si mai frumoase pe care sa vi le expun numaidecat.
Numai respect