miercuri, 21 noiembrie 2012

Oktoberfest

Poate din lipsa timpului, poate din sila, poate din ambele motive, se pare ca articolele publicate pe acest blog s-au cam rarit in ultima vreme. Cu o aparitie la cateva luni, cred ca in curand ma voi specializa doar in cronici de calatorie.
Asadar, dupa nume probabil ca va ganditi ca am fost undeva unde se bea bere si se mananca din belsug carnaciori. Uite ca nu. Mancarurile specifice din zona vizitata erau paella si tapas, iar de udat, se udau cu sangria, toate intr-un aer de tiki-taka. Titlul are legatura, insa, cu perioada si cu motivul calatoriei si anume un moment important in viata petrecut pe 13 octombrie.
Dupa o scurta perioada de odihna si refacere pe plaiurile natale, ne-am prezentat in capitala, de unde urma sa ne luam zborul catre Barcelona, destinatia stabilita de ceva timp. De mentionat ca inca de la precedenta iesire internationala stabilisem ca vom merge intr-un oras cu B (sorry Bruxelles si Berlin).
Dis de dimineata, cu rucsacurile la spinare, ne-am indreptat usor catre Otopeni, de unde urma sa decolam pentru prima oara (PS: low-costurile s-au mutat recent de la Baneasa). Aici se cuvine sa laud initiativa RATB-ului de a introduce curse de noapte. Cu mai putin de 10 lei ajungi la aeroport din orice colt al Bucurestiului in maxin 45 de minute. Oare cat dai la taxi? Alt plus merita oferit aeroportului, unde erau conditii civilizate de asteptare, control si imbarcare. Nu se compara cu "autogara de tara" de la Baneasa.


Pe la ora 8, pasarea de otel s-a ridicat de la sol, iar dupa aproximativ 3 eram pe malul catalan al Mediteranei. Dupa cum se vedea afara, se parea ca Barcelona nu prea vroia sa ne primeasca cu bratele deschise. Nori densi si o ploaie mocaneasca pareau sa ne strice iremediabil vacanta, dar n-a fost chiar asa.
Dupa ce ne-am invartit un pic sa gasim locul de unde sa luam bilete si statia autobuzului 46 (catre Placa Espanya), am constatat ca nu e dracul chiar asa de negru. Desi picura, temperatura era placuta si eram gata sa exploram capitala Cataluniei. Pentru cei care vor sa stie, cea mai buna optiune de transport in comun mi se pare cea pe care am si folosit-o: cartela T10 cu care aveai 10 calatorii in zona 1 (acopera 95% din obiective) pentru un pret de 9.45 euro. De mentionat ca, daca schimbai oricare 3 mijloace de transport (metrou, autobuz, tramvai, funicular) intr-un interval de 75 de minute, se scadea o singura calatorie. Spre deosebire de alte incursiuni europene si spre "rusinea" mea de ghid, pentru aici nu m-am documentat aproape deloc, totul urmand a se derula natural, la fata locului.

Iata-ne intr-un autobuz plin de turisti de toate natiile, dornici sa descopere orasul. Dupa o scurta calatorie de suprafata, urmata de linia 3 a metroului, am ajuns la locul care urma sa ne fie casa si masa (...de dimineata) pentru aproape o saptamana: Residencia Agora, situata in inima campusului universitar Mundet.

A durat un pic pana am luat camera in primire, timp in care am descoperit zona de relaxare din hol, iar dupa aceea ne-am inceput incursiunea catalana cu primul si singurul obiectiv vazut in acea dupa-amiaza innorata: Acvariul. Pretul era undeva pe la 18 euro de persoana. Situat undeva in zona portului vechi, acesta m-a impresionat prin dimensiuni si varietatea vietatilor dinauntru, dar asta si poate pentru ca n-am mai fost la unul de asemenea marime. Incepand cu pestisori minusculi si caluti de mare, am terminat cu rechinii care imi aminteau de Falcile lui Hitchcock in timp ce inotau pe deasupra mea.

Seara s-a incheiat cu o plimbare pe fascinanta La Rambla cea plina de turisti si comercianti care te imbiau sa te opresti la ei, oprind sa vedem si La Boqueria, "piata muzeu" unde lumea mai mult facea poze decat sa cumpere de la tarabele viu colorate pline de fructe, legume, peste, fructe de mare, dulciuri si multe altele.


Ziua 2 - zona Montjuic.
Dis de dimineata (pe la ora 9 si ceva :) ), dupa ce am luat un mic dejun copios, ne-am inbarcat intr-un autobuz catre deja cunoscuta Placa Espanya. De aici am pornit in a vizita toata zona care urca pana la Castelul Montjuic si cuprindea Muzeul National de Arta al Cataluniei, Palau San Jordi (un fel de sala polivalenta), Torre Calatrava, Stadionul Olimpic sau Muzeul Olimpismului.
In acea zi de sambata toata aria respectiva era impanzita de mii de copii cu familiile, toti participand la diverse activitati: cantau, dansau se jucau etc.



Desi am urcat pe jos dealul catre castel, avut fost rasplatiti, avand parte de o priveliste superba de acolo. Puteam admira, printre nori si ceata, tot portul Barcelonei, atat partea industriala/comerciala, cat si cea in care veneau navele de pasageri.

Coborarea s-a facut cu autobuzul, urmatoarea destinatie fiind cea la care am visat de multa vreme: Camp Nou si Muzeul FC Barcelona. Desi unii nu agreeaza fenomenul, un iubitor al fotbalului adevarat si, in special, un fan al practicantilor de tiki-taka va aprecia intotdeauna locul unde se aduna mare parte din istoria spectacolului de pe gazon din ultimele decenii. Ghete si Baloane de Aur, Cupe ale Campionilor si multe alte diverse trofee si imagini din istoria blau-grana si, peste toate acestea, un stadion monumental. Mes que un club.

 De remarcat si mentionarea in muzeu a uneia dintre cele mai negre seri din istoria Barcei.

Tot in zona, am fost si intr-un loc mai putin cunoscut de miile de turisti, si anume parcul si Palatul Regal Pedralbes, foarte cochet, linistit si plin de verdeata.

Pentru ca am avut inspiratia ca dimineata sa citesc un panou aflat in zona Espanya-MNAC, ne-am amintit ca in zona e si celebra Font Magica, fantana cantatoare si dansatoare care face spectacol in fiecare seara. Pentru ca trecuse perioada de full-season, reprezentatiile se dadeau doar vinerea si sambata de la orele 19. Ce zi credeti ca era? Evident, sambata. Asadar, spre seara ne-am prezentat la fantana, sperand ca vom fi in fata. De unde? Cateva mii de oameni savurau show-ul si noi printre ei. Dar soc, "cineva" nu aprecia momentul. Bateriile aparatului foto au renuntat sa mai presteze, lasandu-ne doar cu cateva poze de la spectacolul nocturn. Noroc cu apartenenta la ginta latina, asa ca niste fratelli italieni ne-au ajutat cu cateva poze profesionale. Intre noi fie vorba, sper sa mai aiba hartia pe care i-am scris e-mailul si sa isi aduca aminte sa ne trimita realizarile.





Ziua 3 - Montserrat
Unul dintre cele mai pitoresti locuri in care natura "si-a facut de cap" in Catalunia este zona Montserrat cu telecabina si manastirea cu acelasi nume. Ne-am gandit sa mergem duminica pentru ca, din obisnuinta, ne asteptam sa fie mai multa animatie la o biserica la sfarsit de saptamana. Am luat un tren regional din aceeasi cunoscuta Placa Espanya si, dupa vreo ora de mers printre tot felul de plantatii si livezi mediteraneene, am ajuns intr-o zona inconjurata doar de stanci: Montserrat.
Chiar de langa gara (Montserrat Aeri), telecabina ne-a urcat abrupt pana pe muntele unde se afla manastirea. Pe langa aceasta, tot felul de restaurante si magazine care mai de care mai atractive pentru turisti si localnici.
Desi ploaie ne tot ameninta, stropindu-ne cu cateva dusuri scurte, am asistat la unul dintre cele mai frumoase spectacole: castellers. Pentru cei care nu stiu, formatii din cateva zeci de oameni, echipati la fel,  faceau turnulete cocotandu-se unii in spatele celorlalti. Cei mai indemanatici faceau "castelele" chiar si pe 4-5 niveluri.


Intorsi in Barcelona, dupa amiaza am luat la pas zona plina de case cu arhitectura specific gaudiana. In mare parte aceasta se afla pe Passeig de Gracia, Casa Batlo si la Pedrera fiind cele mai reprezentative. Poate o sa-mi pun lumea in cap, dar eu nu vad rostul sa platesti bilet de intrare (~20 de euro) ca sa intri intr-o casa ca aceea, atat timp cat poti sa o admiri de afara.

Ziua 4 - Tibidabo si Park Guell
Pentru ca muntele atrage mai mult decat marea, si ziua de luni a fost destinata tot unei "catarari". De data aceasta, chiar langa oras, pe un deal mai inalt de unde aveam o panorama asupra intregii metropole. Schimband aproape toate mijloacele de transport posibil (autobuz, metrou, tren si funicular), dupa cateva peripetii legate de statia la care trebuia coborat, am ajuns pe Tibidabo, unde ne-am petrecut aproape jumatate de zi vizitand biserica, parcul de distractii si admirand peisajul de deasupra orasului.







Coborand inapoi cu picioarele pe pamant si amenintati de ploaie, ne-am oprit in zona parcului Guell, alta opera a lui Gaudi. Toata zona din jur e o succesiune de strazi inguste care urca si coboara, iar daca nu esti pregatit s-ar putea sa te ia oboseala. Noroc cu scarile rulante.


Parcul e ca un muzeu in aer liber. O combinatie reusita de gradina botanica si elemente arhitecturale specifice, in care abunda coloritul dat de ceramica sparta, dadea un aer aparte, relaxant. De remarcat ca, desi se afla mereu in rucsac,  aici am folosit pentru prima data pelerina in toate iesirile occidentale. Oricum, pentru putin timp si, chiar daca nu o aveam, nu ar fi fost aproape nicio diferenta. Ploaia asta, ca si celelalte, era cam ca cele de vara de pe la noi, desi eram spre finalul lunii octombrie.

In aceeasi zi am ajuns si la obiectivul prinicpal din oras: Sagrada Familia, cea aflata in constructie de vreun secol incoace. Era inchis, asa ca am admirat-o doar de afara. Am sentimentul ca celor de acolo chiar le place ideea de capodopera neterminata si, de aceea, nu prea isi doresc sa o finalizeze curand.

Ziua 5 - "la mare, la soare"
Pentru ca, intre timp, soarele revenise la sentimente mai bune si nu mai erau cine stie ce obiective de vazut prin oras, am pus degetul pe harta si am hotarat ca vom merge la plaja, la Barceloneta.
In acea dimineata, am primit una dintre cele mai interesante mostre de civilizatie. Nestiind ce autobuz sa luam din zona in care stateam, am intrebat soferul. Desi acesta nu stia engleza, ne-a dat de inteles ca trebuie sa coboram la o anume statie, dar n-am retinut care si ne-am instalat linistiti undeva in spatele masinii. Mare ne-a fost surpriza cand, la o anumita oprire, insusi soferul traverseaza tot autobuzul (cu burduf :)) si ne atentioneaza ca trebuie sa coboram si sa luam alta linie.
In continuare relaxare, plaja, baie in mare (pana la genunchi, ca nu aveam costum de baie in bagaj) si plane spotting (cred ca se vedeau chiar si 4-5 avioane in acelasi timp care se pregateau sa aterizeze pe El Prat).
Seara a fost folosita, din nou, pentru o plimbare prin zona Rambla del Mar pana pe la Placa Catalunya, de data aceasta zona fiind intesata de scotieni roscovani si veseli care consumau bere in cantitati industriale. Venisera sa-si sutina echipa favorita, Celtic Glasgow, in meciul cu extraterestrii lui Villanova.

Ultima zi a fost una in care mai mult am tras de timp, atat dimineata la micul dejun, cat si la plimbarea de voie prin oras. Dupa amiaza, ne-a prins spre aeoport, pe la 7 seara decoland spre Otopeni. Impresionanta frecventa de aterizari si decolari de pe El Prat. Puteai vedea 3-4 avioane aproape de aterizare in acelasi timp.
Condusi de o femeie comandant (Claudia Conderman), am ajuns cu bine spre miezul noptii pe pamant romanesc, revenind la vremea racoroasa de acasa.
Acum nu mai fac previziuni referitoare la urmatoarea destinatie. Vom vedea ce va fi.

Niciun comentariu: