miercuri, 30 octombrie 2013

Oktoberfest se intoarce

Intamplator sau nu, iesirea externa din 2013 s-a potrivit sa fie exact la un an dupa cea din 2012, dar acum chiar ca titlul se potriveste cu locul. Anul trecut a fost o ocazie speciala, dar acum asa a fost sa fie, incadrandu-se in obiceiul nostru de a face astfel de excursii toamna sau primavara.
Specificul a fost un pic altfel. N-a mai fost doar un city-break, ci un mic circuit in Bavaria sudica, totul cu plecare si sosire din Munchen.
Ca de obicei, plecarea dis de dimineata de la Otopeni pe o vreme racoroasa, ocazie cu care mi-am atras cateva critici referitoare la vestimentatie: "trebuia sa-ti iei o geaca mai groasa". Dupa un zbor relativ scurt, presarat cu sforaiturile unui cunoscut lautar pe scaunul din spate, am ajuns pe Franz Josef Strauss Airport, unde ingerul pazitor parea sa aiba dreptate. Era o ceata groasa, de o taiai cu cutitul.

Dupa formalitatile de iesire, ne-am orientat rapid spre iesire si am cautat sa luam trenul spre oras. Inainte de asta, am cheltuit cativa banuti pentru a nu fi luati pe nepregatite daca apare controlul. Aici, vreau sa va recomand Bayern Ticket, daca planuiti sa faceti o excursie asemanatoare. Este un abonament valabil o zi intreaga pe toate mijloacele de transport in comun din Bavaria, fara trenurile IR sau IC. Costa 22 de euro pentru titular si cate 4 euro pentru fiecare persoana in plus. Singura restrictie e faptul ca se poate folosi, in zilele lucratoare, doar dupa ora 9, pentru a nu te calca pe picioare cu "oamenii muncii".
Dupa frigul romanesc si ceata din aeroport, am reusit sa reduc din diferenta in momentul in care soarele a patruns prin geamurile trenului de pe linia S-Bahn (suburban). Am schimbat cu U-Bahn la Ostbanhof si, in scurt timp, eram la hotel. Pentru ca nu puteam prelua camera de la ora 10 dimineata, am lasat bagajele la receptie si am plecat la plimbare, urmand sa revenim seara.
In centru, ziceai ca e manifestatie, dar era o simpla zi de sambata combinata cu un meci al lui Bayern peste cateva ore. Slalomand printre suporteri si turisti, am descoperit la pas zona pietonala centrala cu primaria, cele doua biserici monumentale (Fraukirche si Peterskirche), portile Karlstor si Isartor, dar si cu piata Viktualenmarkt, un amestec de tarabe si de terase la care se bea bere, cu mic, cu mare. Apropo, se bea bere peste tot, chiar si pe trotuare vedeai diversi indivizi cu sticlele in maini, in limitele decentei. Oktoberfest-ul se terminase de vreo doua saptamani, dar euforia nu se stinsese. Sau sa incerc sa-mi inchipui ce a fost atunci?






Ajungand pe malul Isar-ului am intrat la Deutsches Museum, un interesant muzeu de stiinta si tehnica, urmat de o dupa-amiaza dominata de peisaje de toamna pe malul apei, dar si prin Englisher Garten si Olympiapark, doua dintre cele mai frumoase parcuri muncheneze.














Dupa ce am admirat minunile tehnicii la BMW Welt, am avut vreo doua tentative de a intra la Hofbrauhaus, dar au fost sortite esecului. Poate si pentru ca era o sambata seara, in berarie nu aveai loc sa arunci un ac: un amestec de bavarezi si turisti veseli cu halbele si farfuriile de mancare pline, intr-o combinatie de harmalaie si muzica traditionala.



Pana la urma, desi era racoare, afara era foarte placut si ne-am "târât" pe stradute, ajungand intr-un final la hotel pentru a face cazarea si prima portie de odihna. Sfarsitul episodului 1.
Duminica am parasit capitala Bavariei. Pentru prima data, am folosit susnumitul si multlaudatul abonament. Asadar, nu prea matinali, dar nici prea intarziati, ne-am prezentat la gara pentru a lua trenul catre Fussen, oraselul situat la capatul Romantic Road. Usurel, trenul a parasit Munchenul si suburbiile sale, oprind apoi in statii cu nume inpronuntabile, iar dupa ceva timp, a inceput sa se schimbe si peisajul, dealurile mai inalte si muntii aparand in decor.



Pe la orele pranzului, debarcam in cochetul orasel de la poalele Alpilor, un fel de Brasov mai mic si mai curat. Nimic spectaculos, insa. Ieseau un pic in evidenta doar cetatea care domina orasul de sus si strazile centrale. Pe una dintre acestea, cateva zeci de localnici vindeau de toate sub forma unui targ de vechituri.





Intorcandu-ne la gara, am asteptat autobuzul care in 10 minute ne-a dus la Hohenschwangau, satul in care ne-am instalat tabara pentru urmatoarea zi. Aici, aceeasi poveste cu cazarea, deci, sa descoperim zona mai intai si apoi revenim la hotel.
Principalul obiectiv al zonei este castelul Neuschwanstein (incercati sa pronuntati din prima, va rog), construit de un print bavarez cu ceva lipsuri la mansarda, si care a fost inspiratia celor care au creat logoul de la Disney. Acesta, dar si celalalt castel (care poarta numele localitatii), sunt situate relativ in oglinda, intr-o zona mirifica in care se intalnesc muntele cu sesul, cateva lacuri sporind frumusetea zonei.



Asadar, "hai sa mergem la castel". Ne-am orientat rapid catre locul de unde se cumpara bilete si ne-am asezat la coada, dar surpriza!!! Nu mai erau bilete pentru Neuschw......., desi era in jur de ora 1 dupa-amiaza. Am aflat ca se intra doar in grupuri insotite de ghid la anumite ore si, fiind duminica, s-au terminat mai repede. Ni s-a propus sa luam pentru a doua zi, dar am refuzat politicos, noi urmand sa fim departe in acel moment. Macar de afara trebuia vazut castelul, asa ca ne-am asezat la o alta coada pentru a astepta mijlocul de transport oficial pana sus: caruta care venea la un interval de aproximativ jumatate de ora.



Dupa un mers la pas al cailor, am ajuns sus, am facut poze, am admirat peisajul, am facut poze, am admirat arhitectura, am facut poze, poze, poze.






Intorcandu-ne, am vazut celalalt castel si am savurat vremea frumoasa pe potecile pline de frunze si zona de langa lacul Alpsee.






Seara a fost primul si singurul moment in care monstrul ploaie s-a zbatut un pic, dar eram deja in camera.



Inceputul unei noi saptamani ne-a prins, conform programului stabilit in avans, in drum spre o noua destinatie din circuitul bavarezo-alpin. De data aceasta, trebuia sa taiem si o bucatica din Austria, in frumoasa zona a Tirolului. Pentru ca nu putea lipsi si elementrul surpriza, acesta a aparut in povestea noastra sub forma autobuzului galben cu un sofer neprietenos. Spre rusinea mea, nu am stiut ca abonamentul nostru nu este valabil pe autobuzele care merg catre Reutte in Tirol. Stiam ca merge pe trenuri, dar acelea erau operate de catre Deutsche Bahn (caile ferate germane). Dupa cateva minute in care am incercat sa ne intelegem cu soferul (el in germana, noi in engleza) care ne arata intruna ceasul, am decis sa ramanem in autobuz, platind biletul.
Fara sa ne dam seama ca am trecut in alta tara, peisajul fiind la fel, am ajuns in Reutte, de unde am luat trenul catre Garmisch-Partenkirchen. De aici incepea peisajul montan spectaculos, calea ferata traversand cateva vai verzi cu case si ferme presarate ici-colo, totul in umbra culmilor stancoase de peste 3000 de metri.



Dupa ce am trecut pe langa Zugspitze, cel mai inalt varf din Germania, am ajuns in faimoasa statiune de ski, unde am gasit destul de repede hotelul, fiind primiti ca la carte. Ce-i drept, a costat si ceva mai mult.




Dupa informatiile noastre, dar si ajutati de amabilitatea gazdelor, am inceput explorarea. Prima oprire, arena de sarituri cu schiurile, celebra pentru ca aici are loc una din etapele Turneului celor 4 Trambuline.

Imediat in apropiere, incepea una dintre cele mai frumoase zone vazute in aceasta mini-vacanta: canionul Partnach (Partnachklamm in germana). Cu o mica reducere, datorata faptului ca eram cazati in oras, am intrat in cei cativa kilometri unde apa a facut adevarate minuni in piatra, iar poteca se impletea pe langa aceasta creand privelisti uimitoare.












Spre seara, "inapoi la civilizatie" cu o plimbare stradala printre casele frumos pictate, specifice in Garmisch. Pe nesimtite, intunericul s-a lasat in timp ce am savurat cativa carnaciori asezonati cu o bere alba intr-un restaurant traditional. La hotel, o scurta balaceala la piscina si cateva minute la sauna au fost binevenite inainte de ultima noapte bavareza.








In ultima zi, ne-am intors de unde am plecat. Revenind in Munchen, mai intai am vazut cateva locuri cu care ramasesem restanti din prima zi. Palatul Nymphenburg, situat undeva spre marginea orasului a fost un prilej de relaxare, in aceasta bucata de traseu fiind nevoiti sa caram toate bagajele dupa noi.





Aici merita povestita o intamplare care arata nivelul natiei pe care am vizitat-o. Din cauza unui accident, o anumita linie de tramvai nu circula, dar imediat un taxi ne-a preluat, transportandu-ne gratuit.



 O ultima tura prin Munchen, presarata cu cateva mici cumparaturi, s-a incheiat cu drumul catre aeroport, de unde am fost "expediati" inapoi in tara. La Otopeni am fost nevoit sa fac prima comparatie, intalnind la iesire un taximetrist care astepta "sa pice ceva".


Inapoi acasa, la job, la grijile si bucuriile romanesti. Nu promit un loc anume pentru urmatoarea escapada, dar simt ca va fi tot in spatiul anglo-saxon, european sau chiar de peste ocean (vise, deocamdata).
Numai respect.

Niciun comentariu: