joi, 24 martie 2016

Internaţional de Milano

Titlul poate fi explicat in mai multe feluri, de la fonetica romaneasca a celebrului club italian pana la imaginea de Turn Babel regasita in capitala Lombardiei.
V-ati dat seama, vorbesc despre Milano, destinatie de week-end la inceputul lui martie. Specific acestei calatorii a fost faptul ca a fost stabilita cu destul de putin timp inainte si a fost prima data cand repetam tara (... si luna), in ciuda unei dorinte, exprimata in trecut, de a vedea tari noi si de a nu repeta una in care am mai fost.
N-am mai fost doar doi ca la multe din iesirile din ultimii ani, ci am avut parte de parteneri de mini-vacanta, aceiasi (plus un nou membru) ca si la plimbarea prin vecini. De data asta am mers cu avionul, in mai putin de doua ore fiind la Bergamo, aeroportul care deserveste multe curse low-cost spre Milano.
Creionarea programului fiind facuta de acasa, ne-a ramas doar sa ne indreptam urgent catre hotel. Dupa circa o ora de drum, am luat primul contact cu orasul propriu-zis, undeva in zona garii centrale, indreptandu-ne apoi spre Hotel Berlino, casa noastra pentru doua zile.

Gara Milano Centrale
Apropos de transport, pentru turisti e foarte bun (asa am luat si noi) abonamentul de 24h (din momentul validarii) cu care te poti duce oriunde prin oras, reteaua fiind destul de bine pusa la punct. Costa 4.5 euro, in conditiile in care o singura calatorie este 1.5 euro.
La prima vedere, lucru confirmat si la ore mai tarzii ale serii, zonele dinspre periferie dau o usoara senzatie de nesiguranta, principalul motiv fiind omniprezenta imigrantilor, foarte multi fiind din Africa, Orientul Mijlociu sau China. Oricum, in ciuda aspectului si a galagiei pe care o fac, nu au fost probleme.


Dupa acomodarea cu zona si hotelul, restul de zi a fost dedicat vizitarii centrului, loc in care se afla cam toate obiectivele importante, destul de apropiate: Castel Sforzesco, Domul, Scala din Milano, galeriile comerciale Vittorio Emanuelle, dar si altele, dand un aer de oras clasic care contrasteaza cu zonele mai "muncitoresti".

Arco della Pace
Parco Sempione


Castello Sforzesco








Domul din Milano






Galeriile Vittorio Emanuele
Pentru ca Milano ne-a oferit "una calda-una rece", a urmat dezamagirea produsa de canalele din zona Navigli. Desi nu ne asteptam sa vedem chiar o copie a Venetiei, macar ceva curat si ingrijit ar trebui sa fie. N-a fost asa, in mare perte, albia canalelor respective fiind secata si plina de gunoaie. Destul de dezgustator si rusinos pentru autoritati, avand in vedere ca e o zona frecventata de turisti, dar putem sa le oferim prezumtia de nevinovatie. Poate fix atunci se pregateau de curatarea canalelor.:) Oricum, au iesit cateva poze reusite.



Navigli



Trecand peste asta, ne-a mai venit inima la loc cand am mancat (pentru prima data in viata mea) la un local de tip "all you can eat". Cu doar 10 euro de persoana, primeai o bautura la alegere (foarte buna berea nefiltrata, intre noi fie vorba) si mancare cata vrei, servirea facandu-se tip bufet.


A doua zi a fost destinata (pe langa sarbatorirea unei persoane importante) explorarii zonei lacului Como, unul dintre cele mai mari din Italia, de origine glaciara. Tot traseul a fost facut cu mai multe mijloace de transport, primul fiind trenul, care ne-a dus pana in oraselul care poarta numele lacului (sau invers), traseul fiind destul de scurt, placut si ieftin (4.6 euro din statia Milano Domodossola pana la Como Lago).







Ajungand acolo, s-a schimbat peisajul. In locul metropolei agitate, am dat de urbea provinciala italiana relaxata cu aer de Coasta de Azur. Puteai face destule, de la plimbari pe malul lacului la ture cu hidro-avionul, iar unul dintre cele mai interesante obiective era reprezentat de funicularul care urca, destul de abrupt, pana la Brunate, un satuc de unde ai o privelisete superba asupra zonei. Am mai vazut asemenea masinarii si la Budapesta sau Barcelona, dar acesta mi s-a parut cel mai spectaculos si merita incercat (costa 5.5 euro dus-intors). Vremea a fost si ea de parte noastra, cerul fiind senin, iar temperatura de primavara.




Revenind cu picioarele pe pamant (a se citi: jos, langa lac), ne-am orientat rapid spre autobuzul care duce la George Clooney. Am luat bilete, facem stanga pe stradute, apoi dreapta, iarasi dreapta si am gasit statia de unde pleca autobuzul catre oraselul unde are o casa si celebrul actor american.
Desi peisajul imbia la contemplat natura si timp ar fi fost berechet (cam o ora dureaza calatoria), una din preocuparile principale ale calatoriei a fost interactionarea cu un grup de indieni din Mumbai aflati in turul Italiei, cu care ne-am cunoscut in asteptarea autobuzului. Foarte deschisi si dornici sa afle informatii despre Romania si Europa, ne-au impartasit, la randul lor, o multime de lucrui despre India, oamenii, cultura si religia sa, culminand cu momentul in care am trecut la o adevarata degustare de preparate pe care le adusesera de acasa. De la dulce la picant, am simtit toate gusturile Indiei si am ramas prieteni cu niste oameni foarte ok, cu care sper sa ma mai intalnesc, cine stie pe unde. Ne-am despartit cu o poza de grup, fiecare mergand separat.


Noi am ales o baie de soare in zona falezei, asortata cu cate o inghetata caci, dupa cum bine stiti, italienii se pricep foarte bine la "gelato" si nu m-au dezamagit nici de data asta. Dupa amiaza a fost una de relax', cu plimbari pe stradutele inguste, admirat pesisajul, cladirile si oamenii si cautare de restaurant la care sa ii dam si stomacului multumire.









Desi erau destule, niciuna dintre terasele, trattoriile si alte bodegi intalnite nu ne-a atras cu ceva special, asa ca am hotarat sa mai facem un pas in turul nostru de o zi si ne-am indreptat spre malul celalalt al lacului. Singurul mijloc de transport viabil spre Varenna era pe apa, asa ca am luat ferry-boat-ul si, in scurt timp, eram pe malul estic al lacului Como, de unde urma sa luam si trenul spre Milano.









Spre lauda noastra, a fost o alegere inspirata, mica localitate cu iz alpin fiind mai mult decat primitoare, incepand cu pasarela care strabate faleza, continuand cu Il Molo, unde am mancat admirand peisajul lacustru chiar de langa mal si cu strazile pitoresti si linistite care ne-au dus la gara, in fata careia un localnic incinsese gratarul. Intre noi fie vorba, mi-a placut mai mult decat in Bellagio.





Dintr-o gara unde nu se gaseau bilete, pentru ca in week-end ghiseul era deschis doar cateva ore, am luat trenul (asta dupa ce am jucat si rol de birou de informatii pentru niste turisti mai putin descurcareti) inapoi catre metropola. Destul de rupti de oboseala, nu prea mai exista chef de facut altceva, asa ca ... directia hotel.

Ultima zi (cel putin inceputul) a fost, in general, cu program de voie. Pentru ca nu puteam rata asta, am inclus si vizitarea (pe afara) a celebrului stadion San Siro(Giuseppe Meazza), indreptandu-ne apoi spre zona centrala pentru plimbare lejera, intrat prin magazine si pierdut vremea pana cand am luat autobuzul spre aeroport.

Santa Maria delle Grazie



Drumul de casa a trecut destul de repede, schimband vremea frumoasa din Lombardia cu una mohorata la Bucuresti, asta in nota majoritatii city-break-urilor facute in ultima perioada, cu natura care colaboreaza la reusita vacantei.
Stati prin preajma acestui blog pentru ca va pregatesc cateva postari noi si interesante in urmatoarea perioada.
Special comment for my indian friends: it was a real pleasure to meet you and we had an interesting chat together. This blog is written in romanian, but i hope you'll enjoy the pictures from Milan, Como, Bellagio and Varenna. Hope to meet again someday, in India or Romania.

Niciun comentariu: