La plimbare prin vecini (3)

Vruuumm, vruuummmm, vruuuummm....va era dor de o plimbare? Mie da, asa ca anul asta, una dintre excursiile externe s-a facut pe patru roti, iar busola a fost indreptata spre sud.
Asadar, cu un plan de bataie facut de vreo luna si ceva, sfasitul de iulie urma sa ne prinda la poalele miticului Olimp, mai exact pe undeva pe plajele din Paralia Katerini.

Cu ajutorul lui Booking problema cazarii fusese rezolvata, masina a trecut rapid pe la prietenul Madalin pentru o verificare, concediul fusese "planificat", asa ca toate erau puse la punct si, cu noaptea in cap (ca sa evitam caldurile lui Cuptor), am pornit la drum.
Aveam ceva temeri referitoare la statul in vama la Giurgiu, dar au fost rapid spulberate, asteptarea la coada neexistand, probabil datorita orei foarte matinale si a zilei de joi pe care am ales-o pentru plecare. Nu pot intelege niciodata de ce taxa de pod e 13 lei pe directia RO-BG si 2 euro pe directia inversa...
Podul prieteniei fiind lasat in urma, am descoperit ca si bulgarii au "pasarele" lor. La un ghiseu care avea schimb valutar si vanzare de vignete, acestea din urma puteau fi cumparate doar cu euro, desi eram in Bulgaria. Noroc cu "celebra" benzinarie Shell din Ruse, la care majoritatea romanilor opresc sa ia "vinetka" si pot plati civilizat, chiar si cu cardul. Daca va intereseaza, e 15 leva pentru o saptamana sau 30 pe luna. Apropo de "benzinatata", si la ei pretul e cam la acelasi nivel ca si la noi. La greci e durere, dar despre asta un pic mai tarziu, daca cititi tot articolul.
Toate formalitatile fiind facute, am inaintat spre inima Bulgariei, pe un trafic destul de lejer pe niste drumuri nationale in regula. A lipsit stresul de a ne lua dupa indicatoarele bulgaresti, iar pentru asta trebuie sa multumim optiunii de a avea harti offline de la Google. Pe masura ce ne apropiam de Sofia, a inceput sa se schimbe peisajul, atat prin muntii din jur, cat si cu bucata de autostrada montana prin care bulgarii ne-au dat o lectie in ceea ce priveste constructia de drumuri pe teren accidentat.

Dupa aproximativ 6 ore de la plecarea din Bucuresti, se ivea la orizont singura capitala din UE pe care ne cam place sa o privim de sus, lucru partial confirmat, dar care avea si destule lucruri mult mai bine puse la punct decat cetatea lui Bucur. Unul dintre acestea era faptul ca ei au reusit sa faca niste "park and ride-uri" pe langa anumite statii de metrou dinspre periferie, ajutandu-ne sa avem un loc sigur si ieftin unde sa lasam Sandelul obosit.

Lasand, prin urmare, masina la aceasta statie de metrou (Tsarigradsko Shose, ceva gen 1 Decembrie sau Bazilescu pe la noi, doar ca la ei era o zona de birouri), am luat metroul cateva statii (1.20 leva calatoria) si am ajuns sa descoperim timp de cateva ore zona lor centrala, cu obiective destul de compacte, motiv pentru care mersul pe jos a fost cea mai buna optiune.
A urmat o explorare de cateva ore, timp in care am vazut cele mai importante obiective din centrul orasului. S-au remarcat una dintre cele mai mari catedrale ortodoxe (Alexandr Nevski, construita in onoarea eroilor, intre care si romani, cazuti in razboiul de eliberare de sub dominatia otomana), Teatrul Ivan Vazov si bulevardul Vitosha (o combinatie intre Rambla si Lipscani), in final reusind sa luam  masa de pranz, dar dupa ceva cautari si cu dureri de maini in urma discutiei cu ospatarul.

Pentru ca nu Sofia era destinatia finala din seara respectiva, a trebuit sa ne luam "la revedere" si sa continuam calatoria. De mentionat ca pentru vreo 6 ore de stat in parcarea subterana, am platit doar 2 leva, fiind avantajati de faptul ca aveam si bilet de metrou (platesti la jumatate, daca ai folosit reteaua subterana). La iesirea din Sofia a inceput sa se aglomereze un pic, dar am trecut usor, ajutati de muzica si buna dispozitie din masina.
Urmatoarea oprire a fost la Manastirea Rila, destul de aproape de capitala, dar mai greu de ajuns, din cauza lucrarilor in desfasurare la drumul montan de acces. Destul de interesanta, lucru accentuat de arhitectura diferita fata de cum stim ca arata manastirile de pe la noi, dar si de amplasarea intr-un cadru natural deosebit, la poalele masivului montan cu acelasi nume.

Apropierea serii ne-a gasit in drum spre primul popas, cunoscuta statiune de iarna Bansko, unde am ajuns prea tarziu pentru a putea profita de facilitatile SPA ale hotelului. Ne-am bucurat insa de relaxare si odihna, pesisajul de la geamul camerei fiind unul destul de pitoresc.

Nici a doua zi nu am intarziat prea mult pe langa hotel, asa ca, dupa micul dejun si o scurta plimbare prin zona, traseul nostru urma sa mearga si mai mult spre sud, catre Grecia. Soseaua spre granita a bulgarilor era acum doar la rangul de drum national si serpuia printr-o zona cam ca pe valea Oltului de la noi...cu tot cu tirurile dupa care a trebuit sa mai stam, din cand in cand. Deja, dupa fiecare kilometru, peisajul incepea sa devina ceva mai arid, semn ca batrana Elada este aproape.
Dupa o scurta asteptare la coada de la vama Kulata, iata-ne in Grecia si continuam catre Salonic. Nu asa repede insa, pentru ca, inca de la intrare, a trebuit sa platim taxa de autostrada. De mentionat ca la greci se plateste taxa doar pe autostrazi (drumurile nationale sunt la liber) si acest lucru doar la trecerea prin niste porti (cam ca la noi la Fetesti) care se repeta la anumite distante. Asadar, platesti in functie de cat de mult le folosesti (intre 1 si 2.4 euro pe fiecare trecere).
Destul de rapid am ajuns in zona metropolitana a Salonicului, cu o centura ca la carte care, desi era full de masini, nu avea absolut nicio problema cu blocajele. Dupa o experienta interesanta la manastirea Suroti (in apropierea Salonicului, cum mergi spre Halkidiki), inchisa in ziua in care am ajuns noi, am ajuns destul de rapid in oras, lasand masina in parcarea de la Ikea.

Souroti

Aflasem de pe internet ca e foarte aglomerat in centru si ca asta ar fi o buna optiune care, pe deasupra, era si gratis. N-am avut ocazia sa vad cum sunt si la ei chiftelutele cu dulceata, pentru ca am luat autobuzul care ne-a dus catre  centru. Calatoria e 1 euro, daca iei de la ghiseu si 1.10 euro de la automatele din autobuze. Atentie: automatul nu da rest si trebuie sa ai exact pentru fiecare calatorie, iar daca iei mai multe trebuie sa bagi de fiecare data cate 1.10 euroi. Dupa cam multe statii, am ajuns in centrul Salonicului, oras mult mai intersant decat Sofia, dupa parerea mea. Mi-a placut aerul de oras mediteranean combinat cu balcanic, ceea ce ii dadea un farmec ceva mai special. Pe o distanta de cateva sute de metri puteai gasi si o biserica ortodoxa impunatoare, si un restaurant micut cu mesele pe trotuar, si o piata plina de porumbei, cu destul de putini imigranti, toate acestea la doi pasi de faleza.

Dintre obiectivele interesante, ar fi de mentionat bisericile Sf Sofia, Sf Dimitrie si Sf Teodora, Forumul Roman, Piata Aristotel sau Turnul Alb, dar si o simpla plimbare pe faleza sau pe stradute, cu opriri in piete sau le vreun restaurant. Ca tot veni vorba de restaurant, am mancat foarte bine la unul dintre ele, Krasodikio, situat aici, daca e cineva interesat. Indiferent ce si-a luat fiecare, servirea a fost pe masura, cu ospatari amabili si atmosfera placuta. Pentru cine nu stie, e o regula la restaurantele grecesti, ca la inceput sa ti se dea o sticla cu apa, iar la final, dupa nota de plata, sa primesti un desert din partea casei (putand fi inghetata, fructe sau o mica prajitura). Nu e mult, dar conteaza la coarda sensibila a clientului. Inca un sfat, daca mergeti in Grecia, in general, daca ceri limonada, vei primi ceva gen Fanta lemon. Limonada stiuta de noi este "fresh lemonade".

Apropiindu-se seara, am zis ca ar fi cazul sa ne indreptam si spre urmatoarea cazare, asa ca am pornit spre vest, mergand pe o superba autostrada care strabatea vaile aride ale nordului Greciei. Peisajul a fost completat de apusul care se arata fix in fata noastra, dar si de combinatiile de viaducte si tuneluri care faceau condusul o placere.

Dupa autostrada, am avut de mers si pe un drum de munte care ne-a dus, prin intuneric, catre gazdele nostre din zona Meteora. Mai mult bajbaind, am reustit sa ajungem, spre miezul noptii, la pensiunea din Kastraki unde urma sa ne odihnim in acea noapte, neimpiedicandu-ne sa gasim rapid o taverna unde am mancat si am urmarit un spectacol specific grecesc, cu farfurii sparte, dansuri si restul tacamului.

A treia zi a inceput cu vizitarea unora dintre cele mai frumoase obiective turistice ale Greciei, Meteorele, locul unde natura si mana omului au reusit sa faca minuni. Stancile razlete, ridicate semet in zona deluroasa din jurul orasului Kalambaka, au reprezentat locul ideal de construire a sase manastiri inca functionale si a altor cateva parasite in acest moment. Dupa o serpuire frumoasa a soselei care ne oferea avampremiere interesante spre manastiri, am decis sa oprim la una dintre acestea, Marea Meteora, cea mai impunatoare dintre toate.

Dupa cateva ore petrecute pe acolo, timp in care am vizitat manastirea si am facut poze in acel cadru natural superb, am sarit iar in masina si ne-am indreptat spre litoral. Unul dintre popasurile pe care le-am facut in drum spre litoral a fost pe valea Tempi, unde se afla manastirea Sf Parascheva. Aici, am fost impresionat de grota in care abia treceau doi oameni unul pe langa altul, unde am intrat pentru a lua apa de la izvorul tamaduirii.

Dupa inca o bucata de drum, iata ca deja se vedea in zare Marea Egee lucind in razele soarelui. Pentru ca nu doream sa mai umblam prin alte parti, odata ce vom fi ajuns in statiune, am facut si un ocol catre zona mai inalta a regiunii Pieria, mai exact muntele legendar al grecilor, Olimpul. Sincer sa fiu, nu m-a impresionat in mod special cu ceva (poate nici nu am vazut prea multe in timpul petrecut acolo), doar privelistea spre mare din anumite puncte, Cada lui Zeus, livezile de maslini de la poale si Manastirea Sf Efrem Sirul atragandu-mi atentia mai mult.

Dupa inca vreo cateva rateuri ale GPS-ului, incurcat de lucrarile din zona, am reusit sa ajungem in Paralia Katerini (tot seara!!!), am gasit un loc de parcare, iar masina a ramas acolo timp de aproape 4 zile, cat noi ne-am "rotisat" sub soare.
Despre hotel, ce sa spun? Grand Blue Hotel se numeste si am de spus umai de bine, incepand de la modul cum am fost asteptati, confortul si curatenia camerei, privelistea si apropierea de plaja si terminand cu despartirea, tot in stil grecesc, cu mici cadouri si recomandari, in caz ca mai venim. Din acest moment, a inceput trandaveala, cu zile in care repetam aceleasi mici obiceiuri de vacanta estivala: plaja, mancare, somn, plaja, mancare si iar somn. De felul meu, nu prea am obiceiul sa dorm dupa-amiaza, dar aici am facut-o mai mult ca oricand, poate si datorita balacelii in apa de mare, a soarelui care m-a batut in cap si a mancarii/berii bune de la greci.

Culinar vorbind, nu a fost nicio problema, totul fiind o combinatie intre mic dejun si gustari cumparate de acasa si de la Lidl-ul lor (acolo mergeau toti turistii pentru aprovizionare) si experientele din fiecare dupa amiaza/seara de la restaurantele din apropierea plajei. Cu cateva mici exceptii si, indiferent ca au fost fast-food sau a la carte, s-a mancat si baut foarte bine si destul de convenabil ca pret, iar ambianta era aproape ca acasa, multe avand si ospatari vorbitori de romana.
Sa nu credeti ca doar am stat, am mancat si am baut, caci am avut si alte activitati. Ca sa nu raman in urma cu antrenamentele mele de alergare, am avut si doua tentative de ture prin zona, dupa trezirea pentru a vedea un rasarit ascuns printre nori.

O curiozitate din Paralia Katerini este aceea ca sunt foarte multe magazine de blanuri si haine din piele. Explicatia, primita de la hotel, a fost aceea ca in trecut veneau foarte multi rusi pentru care blanurile sunt obiectivul de shopping numarul 2 (dupa stiti voi ce....hic).
Dupa cura de soare de pe riviera Olimpului, a venit si timpul sa plecam, iar "decolarea" am hotarat sa o facem dimineata pentru a evita soarele puternic. Inca o curiozitate a grecilor e aceea ca noaptea nu au benzinariile deschise (pe langa faptul ca la ei 95-ul este 1.40 euro), doar cateva avand automate de tip self-service, dar am avut noroc cu o exceptie unde doi baieti ne-au servit cu promptitudine.

"Alinierea planetelor" ne-a ajutat si la starea vremii, in ultima seara si in dimieata plecarii fiind acompaniati cu cativa stropi de ploaie bineveniti, cu care am mers pana dupa Salonic. Traficul lejer si vremea buna au facut sa se circule bine, ajungand destul de curand in Bulgaria, unde am facut o prima oprire pentru realimentarea masinii si a noastra, la o benzinarie.
Pentru ca traseul sa nu se mai repete cu cel de la dus, am decis ca, dupa Sofia, sa schimbam ruta ajungand si in Veliko Tarnovo pentru un popas. Luandu-ne cu vorba si cu cateva scurte opriri, iata ca am ajuns destul de usor si in vechea capitala a fratilor Asan si Petru, mancand si facand o plimbare de dupa amiaza prin zona cetatii Tsarevets. Alta curiozitate: oare cate sanse sunt sa gasesti o masina de Buzau, parcata pe o straduta din Veliko? Dar ca la volanul acelei masini sa fie un chinez?

Odata ajunsi aici, lungul drum spre casa se scurtase instant, asa ca Bucurestiul era doar la o aruncatura de bat. Ca distanta asa era, dar oboseala si asteptarea pe care am avut-o pe la vama au facut ca momentul sosirii inapoi acasa sa se prelungeasca un pic, lucru compensat in parte de ploaia de vara care ne-a intampinat la intrarea in capitala noastra.
Am incheiat aceasta aventura cu un gust placut, in mare parte, datorita locurilor si oamenilor cunoscuti, putinele experiente negative fiind acoperite de relaxarea si bucuria traite in cele sapte zile.
PS: daca vrea cineva vreo informatie legata de aceasta calatorie, va stau la dispozitie cu placere oricand.
Ramaneti prin preajma, ca urmeaza un nou articol in curand ;-)